Viata mea cu Sfintii Rafail, Nicolae si Irina. Minunile, sinaxarul si acatistul lor

Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-93971-5-2
Status: momentan indisponibil

Viata mea cu Sfintii Rafail, Nicolae si Irina. Minunile, sinaxarul si acatistul lor

Colectia: Alte carti
Autor:
Editura: Editura Iona

Parintele Ioannis Kalaidis (1925-2009) s-a nascut in Grecia in anul 1925, de praznicul Apostolului celui iubit al Domnului.  Inca din frageda varsta, ajutandu-l pe preot in altar si intarit fiind de inclinatiile duhovnicesti ale mamei sale, se ruga adeseori Domnului sa-l invredniceasca a-I sluji ca preot.  Dupa ce si-a incheiat stagiul militar in sfasietoarea perioada a Razboiului Civil (1946-1949) din patria sa, Ioannis s-a casatorit cu tanara Polixenia, cu care a dobandit patru copii.  La varsta de 45 de ani, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, a primit infricosatul dar al preoției.  Pentru smerenia si dragostea sa, fiind destoinic urmator al Sfintilor, a primit de la Dumnezeu multe haruri spre mantuirea credinciosilor: stravedere, facerea de minuni, stapanire peste stihii, vederea Luminii Nefacute.
Ultimii douazeci de ani ai vietii sale mult-incercate au stat sub ocrotirea Nou-Aratatilor Mucenici Rafail, Nicolae si Irina, de nenumarate ori savarsind el insusi impreuna cu acestia mari minuni.
In anul 2009, Parintele Ioannis s-a mutat la Domnul in urma unei boli de care patimea muceniceste, fiind prohodit atat de ucenici cat si de zidirea care a varsat si ea cateva lacrimi de ploaie cinstindu-i adormirea.  Scumpa inaintea Domnului moartea cuviosilor Lui (Psalmul 115, 6).
Parintele Ioannis e un preot sfant, e noul Nicolae Planas al Orthodoxiei noastre! (Mitropolitul Antonie de Siatista)
Dupa moartea unui preot cipriot, ca s-o mangaie pe preoteasa vaduva, Maica Domnului i s-a aratat si i-a descoperit numele tuturor preotilor sfinti din Cipru si din Grecia, care erau inca in viata.  Printre ei se afla si Parintele Ioannis din Neohori.  Am simtit atunci inlauntrul meu pace si o negraita bucurie.
Pavel Pavlidis

Pret: 14.00 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

    • Sfântul Gherman de Alaska (1756-1836) a fost unul din marii isihaÈ™ti È™i misionari ai Bisericii. Din fragedă vârstă fiind înzestrat cu înÈ›elepciune dumnezeiască, s-a nevoit vreme de È™aisprezece ani în faimoasa Mănăstire Valaam de pe Lacul Ladoga. De acolo a pornit, cu binecuvântarea StareÈ›ului Nazarie, să-l propovăduiască pe Hristos în îndepărtata Alaska, care în acele vremuri aparÈ›inea Rusiei.
      În cei patruzeci de ani petrecuÈ›i aici Sfântul Gherman s-a arătat a fi luminătorul È™i apostolul triburilor aleute păgâne, ridicându-se nepărtinitor împotriva abuzurilor guvernatorilor ruÈ™i care le asupreau cumplit pentru interesele lor financiare. Pentru jertfelnicia lui mai presus de fire È™i pentru marea sa smerenie, Dumnezeu i-a dăruit daruri precum străvederea È™i săvârÈ™irea de minuni care i-au întărit pe aleuÈ›i pe calea cea strâmtă a Adevărului.
      La optzeci È™i unu de ani, Cuviosul a plecat din această viaÈ›ă, chipul său scăldat de lumina dumnezeiască È™i buna-mireasmă care i-au însoÈ›it adormirea vădindu-i marea sfinÈ›enie.
      La proslăvirea lui, săvârÈ™ită în anul 1970, a contribuit È™i Arhiepiscopul Ioan Maximovici, iar ucenicul acestuia, Ieromonahul Serafim Rose, a întemeiat prima mănăstire misionară închinată Sfântului Gherman în pustia Platina, California. Astăzi moaÈ™tele Cuviosului Gherman odihnesc în Catedrala Învierii din Insula Kodiak, fiind socotit primul sfânt al Bisericii Ortodoxe Americane.

Carti scrise de acelasi autor

    • Dupa 1990, din ce in ce mai multi oameni au aflat de pustnicul de la Mitoc si au inceput sa bata la usa modestei sale casute, pentru a primi povata si a se bucura de binecuvantarea lui.  Si pe masura ce il ascultau isi dadeau seama de darurile cu care fusese inzestrat de Bunul Dumnezeu.  Cati oameni nu au marturisit ca parintele Proclu dadea in mod minunat raspunsuri la intrebari, inainte de a fi rostite?  Cati nu au simtit ca sunt diagnosticati si li se da si reteta inainte de a-si marturisi suferinta?  Cati nu au simtit darul inainte-vederii prin care parintele, in mod atat de discret descoperea lucrui din viitor?  Si mai ales, cati din cei ce au mers la parintele cu sufletul deschis si neiscoditor nu au primit mangaierea sufletesca, pace, nadejde, bucurie?  Toti cei care l-au cercetat au primit raspuns dupa nevoile si trbuintele lor si au ramas cu dorul revederii.

      Nepunand nici un pret pe aceasta viata trecatoare, pe sanatatea sa, se lepada de orice iubire de sine pentru a fi de folos aproapelui.  Iar aceasta jertfa nu ramanea fara roade.  Oamenii plecau mangaiati si intariti duhovniceste dupa intalnirea cu acest om al iubirii, al milei, si al jertfei.

      In seara zilei de 28 ianuarie, inconjurat de cativa ucenici, monahi si cunoscuti, parintele a trecut la Domnul.  Era un ceas al despartirii pentru noi, nu pentru el.  "Spusese candva: Eu o sa mor, dar o sa fiu viu!", aratand ca, prin rugaciune, va fi in continuare alaturi de noi.

    • Atat in scrierile Sfantului Siluan, cat si in cele ale Parintelui Sofronie teologia principiului ipostatic este infatisata in mod catafatic, desi continutul ei este necuprins si negrait.  La amandoi predomina acelasi element pozitiv, caci amandoi vorbesc despre un Dumnezeu cunoscut si iubit, ale Carui lumina si prezenta se salasluiesc in inima omului in chip simtit.  Dumnezeu il umple pe om cu harul Duhului Sfant intr-un mod personal si unic.  Fiecare om este o persoana, un purtator al principiului ipostatic, pentru ca este zidit dupa chipul si asemanarea Ipostasului Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu.  Omul si-a primit principiul ipostatic prin porunca plasmuitoare a lui Dumnezeu.  Fiind zidit dupa chipul si asemanarea Facatorului sau, el vine in lume purtand in sine un principiu care, precum in Fiinta dumnezeiasca, la fel si in fiinta omeneasca, nu este nicidecum un principiu limitativ, ci unul care poate sa se dezvolte si sa se desavarseasca, pana ce se umple de plinatatea fiintei divino-umane.  Numai Dumnezeu poseda principiul originar al Fiintei, iar centrul Fiintei Sale, principiul Ei cel mai launtric, este Persoana-Ipostasul, care reprezinta temelia a tot ce fiinteaza.  La randul sau, omul, fiind chipul lui Dumnezeu, se naste in aceasta viata potential ca persoana-ipostas.  Inlauntrul sau sunt tainuite adancuri: el are puterea de a impreuna-lucra cu Ziditorul sau pentru a asimila si vesnic a purta in sine viata cea nefacuta a Dumnezeirii.  Principiul ipostatic se dezvolta si se desavarseste in om prin lupta de a reinnoi inlauntrul sau chipul dumnezeiesc si de a redobandi starea fireasca a liberei sale determinari de sine.  Acest principiu constituie un dar cu care Dumnezeu inzestreaza faptura zidita si intelegatoare, invrednicindu-l pe om sa devina cu adevarat stapan pe propria-i fire.  Principiul ipostatic devine lucrator si se reinnoieste in om atunci cand acesta primeste cercetarea luminii nezidite, care purcede de la Dumnezeul personal si Cel fara de inceput.

      Arhimandrit Zaharia Zaharou

watch series