8 Paraclise si Acatiste pentru zilele saptamanii

DUMINICĂ – ziua întâi: Paraclisul Sfintei Învieri a Domnului, Acatistul Sfintei Învieri a Domnului, Rugăciunea de Duminică

LUNI – ziua a doua: Paraclisul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Acatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, Rugăciunea de Luni

MARŢI – ziua a treia: Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul, Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul, Rugăciunea de Marţi

MIERCURI – ziua a patra: Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul Bunei-Vestiri, Rugăciunea de Miercuri

JOI – ziua a cincea: Paraclisul Sfântului Nicolae, Acatistul Sfântului Nicolae, Rugăciunea de Joi

VINERI – ziua a şasea: Paraclisul Sfintei Cruci, Acatistul Sfintei Cruci, Rugăciunea de Vineri

SÂMBĂTĂ – ziua a şaptea: Paraclisul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Rugăciunea de Sâmbătă

DUMINICĂ – ziua a opta: Paraclisul Sfintei Treimi, Acatistul Sfintei Treimi, Rugăciunea de Duminică

„Structurile rugăciunilor din această carte sunt cunoscute credincioşilor, care, atunci când nu pot participa la slujbele Bisericii, împlinesc rânduiala aceasta în rugăciunile particulare. Paraclisul sintetizează toate cele şapte Laude care, de altfel, sunt canonul zilnic al monahului, împlinit de acesta prin participarea zilnică la toate slujbele Bisericii. În schimb, Acatistele sunt o formă dezvoltată poetic a condacului şi icosului din canonul Utreniei.

Cele opt zile pentru care au fost aşezate în această carte Paraclise şi Acatiste ne invită să parcurgem nu numai vieţile Sfinţilor, nu numai zilele creaţiei, ci istoria întregii lumi, care de altfel este şi istoria vieţii noastre, apogeul acesteia fiind Dumnezeu şi ziua Domnului, Duminica, Începutul şi Sfârşitul.

Să începem cu credinţa că, rostind mereu aceste rugăciuni, vom ajunge la trăirile Sfinţilor care ni le-au oferit, ca o revărsare a vieţii lor în viaţa noastră şi a lumii.”

Părintele Ioan Cojanu

DIALOGURI DUHOVNICEŞTI cu:

• MITROPOLITUL ANDREI ANDREICUŢ
• MITROPOLITUL SERAFIM JOANTĂ
• MITROPOLITUL IOSIF POP
• EPISCOPUL VICAR VASILE SOMEŞANUL
• ARHIMANDRITUL ARSENIE PAPACIOC
• ARHIMANDRITUL TEOFIL PĂRĂIAN
• ARHIMANDRITUL SOFIAN BOGHIU
• ARHIMANDRITUL IUSTIN MARCHIŞ
• PR. PROF. CONSTANTIN GALERIU ş.a.

Cuprins:

• Biruirea mortii in viata monahala
• Viata monahala ca o nunta adevarata
• Contributia esentiala a tipicelor in viata monahala
• Frumusete si isihie in viata monahala

(lipsa text)

Pocăinţa pe care ar trebui s-o avem în toată vremea şi în tot locul, însoţind rugăciunea şi nevoinţa, este o temă mereu actuală, dar în acelaşi timp incomodă, căci ea ne scoate din superficialitatea vieţii cotidiene. În perioada posturilor mai ales, dar nu numai, vă propunem această carte spre lectură şi meditaţie, dar şi ca o pregătire permanentă pentru Taina Pocăinţei şi implicit pentru Taina Sfintei Împărtăşanii. „Pocăinţa şi Mărturisirea ne călăuzesc spre Împărăţia lui Dumnezeu, căci.. 

Într‑un colţ de rai din împrejurimile Kievului – numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu – s‑a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX‑lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă l‑a canonizat în anul 2011, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul.

Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria Ortodoxiei trăite È™i despre grija pentru suflet – „lucrul cel nemuritor”, cea mai mare avuÈ›ie a noastră.

Volumul de faţă reprezintă ediţia a doua a cărÈ›ii: Cuviosul Bonifatie de la Teofania, "Bucuria de a fi ortodox", apărută pentru prima dată la Editura Sophia în 2011.

Iubite cititorule!

Cartea pe care o ai in fata sta gata sa iti puna inainte saptezeci si cinci de picuri de intelepciune. Culesi din experienta multor ge­ne­ratii (si in primul rand din cea a sfintilor Bisericii lui Hristos), acesti picuri bineinmiresmati te vor putea insenina cand esti po­­somorat, imbarbata cand esti des­­curajat, indruma cand te simti pier­dut, iti vor scurta cu folos apasatoarele rastimpuri de plic­tiseala si la vreme de rascruce poate ca tocmai ei iti vor aduce gandul bun care te va face sa iei hotararea bine­cuvantata de Dumnezeu, ca viata ta sa mearga pe fagasul dorit de El.

Succesul (şi tocmai către el tinde atât omul credincios, cât şi cel necredincios, şi în sfera pământească, şi în cea cerească) – nu este o cale de mijloc, ci o coincidenţă între scop şi rezultat. Societatea propune criteriile sale în ceea ce priveşte succesul.

De exemplu, se spune: „Rău este acel soldat care nu vrea să devină general” – dar este destul de clar că cei mai mulţi dintre soldaţi nu urmăresc deloc să devină generali şi mulţi dintre ei, fiind soldaţi de rând, îşi stabilesc ca obiectiv: să obţină gradul de fruntaş.

Pe lângă criteriile exterioare, există şi părerile lăuntrice ale omului cu privire la succes şi armonia dintre ele ajută la formarea obiectivelor în viaţă.

Astfel, în mod conştient sau inconştient omul îşi stabileşte obiective şi tinde să le realizeze. Dacă totul se aranjează sau iese chiar mai bine decât şi-a dorit el, omul îşi spune în sinea sa că a dobândit succes şi tot aşa spune despre el şi societatea. Dar mai există o unitate de măsură, care este cea mai importantă: pentru omul credincios este necesar ca obiectivele sale să coincidă cu Pronia lui Dumnezeu.

O împărăÈ›ie pierdută în ceÈ›urile Răsăritului… Un tânăr prinÈ›… Un paloÈ™ cum nu s-a mai văzut, împodobit cu nestemate orbitoare… Va fi darul acesta pe placul Marelui Împărat vestit de o stea minunată? De ce e întâmpinat Împăratul cu daruri sărace, de pâine È™i vin? O poveste deschisă spre taină, cu mireasmă de prescură proaspătă.

Pentru noi, parintii, este fireasca dorinta de a vedea in copil oglindirea ideilor noastre, a ceea ce ne este drag si poate chiar a ceea ce noi insine nu am reusit sa transpunem in viata. Adesea suntem nevoiti sa ne privim cu tristete si sa remarcam cat suntem de departe de ideal. Acest lucru regretabil nu trebuie totusi sa ne opreasca in nazuinta de a le oferi maximum copiilor nostri. Daca nu suntem in stare sa infruntam in anumite aspecte nedesavarsirea noastra sau intelegem ca o facem mult mai lent decat ne-am dori, nu inseamna ca pruncii nostri vor face altfel. Copilul percepe exemplul parintesc, insa noi nadajduim si la cresterea trasaturilor pozitive in el. Daca nu am realizat ceva, dar nazuim inainte, putem nadajdui ca micutul va face un pas in fata parintilor sai. Daca nu prea stim sa ne rugam, avem nadejdea ca aceasta arta i se va da copilului mult mai usor. Nu suntem intotdeauna credinciosi lui Dumnezeu si ne dorim ca pruncii nostri sa aiba multe reusite in aceasta privinta: sa aiba mai multa incredintare lui Dumnezeu, sa-I fie mai credinciosi. Asa si trebuie sa fie.