O intalnire cu Parintele Craciun era un fel de revelatie, pentru dragostea pe care o putea radia acest slujitor al lui Dumnezeu, de o verticalitate rara, dar si cu multa exigenta, demn si plin de credinta.

PS Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei

Fie ca aceste pagini sa provoace intrebarile care nasc raspunsurile adevarate, cele implinite in Dumnezeu.  Iar spatiul acesta al maidanului sa fie, cu adevarat, un spatiu al intervalului din care se cresc parghiile intalnirii cu Dumnezeu pentru inca multe generatii de acum inainte.

Romeo Petrasciuc

Exista un timp cand trebuie sa traiesti, si un timp cand trebuie sa depui marturie pentru ce traiesti, spunea candva unul din marii ganditori.  Parintele Arsenie Boca, intr-o anumita vreme si intr-un anumit ceas al chemarii, a dat, intr-adevar, marturire despre felul in care trebuie sa iti traiesti atat viata, cat, mai ales, moartea.

Fie ca jertfa si pilda vietuirii sale sa ne fie leac si merinde pe Calea catre Vesnicie, adica biruinta deplina asupra mortii.

Pogoratoare din neamul lui David, om de teatru si de televiziune, Monica Fermo Il intalneste pe Hristos, iar aceasta intalnire ii va schimba definitiv cursul vietii.

La 32 de ani, prin Taina Sfantului Botez, Monica Fermo (acum monahia Ecaterina) si-L "revendica" pe Hristos, virtutea cardinala care ii va calauzi apoi devenirile catre nordul adevaratei ajungeri.  In urma convertirii, al numai cativa ani, intra in viata monahala, reintorcandu-se intre granitele fizice ale statului Israel.

Aceasta carte e una a cuvantului rostit, a dimensiunii dialogale, infiripata pe parcursul a zece convorbiri.  Lumea fascinanta a teatrului romanesc, experienta Tarii Sfinte, agresivitatea mass-media, pacatele lumii moderne... toate acestea le puteti gasi in aceste "Metanii de dor".

Romeo Petrasciuc

(lipsa text)

Aceasta carte se vrea, in primul rand, o marturie-reper a unor adevaruri, a unor trairi de echipa care, coagulate, dau fizionomia unei personalitati duhovnicesti cu totul providentiale: Parintele Arsenie Boca.

Toti cei cuprinsi in aceasta carte - oameni care i-au fost apropiati si care l-au cautat cu vreme si fara de vreme - se recunosc pe sine doar in masura in care isi revendica dependenta de Dumnezeu prin acest "Sfant al Ardealului", in fapt, al intregului Neam romanesc. De aceea, istorisirile lor au vocatia unor apoftegme-crucix, ce cheama la recurs de sens, de valorizare.

Într-adevăr, materialismului extrem, care consideră moartea ca fiind punctul final al vieÈ›ii, i se opun credinÈ›a creÈ™tină È™i exprimarea sau experienÈ›a sa, în Biserica Ortodoxă, prin mijlocirea unei tradiÈ›ii scripturistice, liturgice, ascetice È™i duhovniceÈ™ti, adiind ca un vânt aducător de nădejde.

Printr-un exerciÈ›iu de o mare limpezime, părinteleTheodore Papanicolaou propune o reflecÈ›ie foarte actuală, cu privire la statutul morÈ›ii în societăÈ›ile noastre contemporane. Într-adevăr, într-un timp în care imaginea devine suportul de comunicare prin excelenÈ›ă, vederea morÈ›ii este cel mai adesea legată de o reprezentare artistică, expresie a violenÈ›ei unei lumi lipsite de repere. Cu toate acestea, în moartea lui Hristos, moartea îÈ™i modelează un chip, al Celui Înviat, ceea ce-i face apropierea mai suportabilă. Ea este imaginea unui nou început. Desigur, durerile È™i suferinÈ›ele legate de moarte sunt reale. Lipsa celor apropiaÈ›i nouă provoacă o tristeÈ›e pe care e bine să o recunoaÈ™tem È™i să o respectăm.

Mitropolitul Emanuel, al Franței

(lipsa text)

An de an, la 14 octombrie, IaÈ™ul îmbracă haină duhovnicească de sărbătoare în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva. Pelerinii din toate colÈ›urile È›ării È™i ale lumii se îndreaptă cu nădejde sfântă È™i recunoÈ™tinÈ›ă sinceră spre Sfânta Cuvioasă, pentru a fi ajutaÈ›i în multitudinea de probleme din existenÈ›a lor efemeră.

Un È™ir impresionant de credincioÈ™i va brăzda oraÈ™ul ca un furnicar, până la catafalcul din curtea Catedralei Mitropolitane, pe care vor fi aÈ™ezate Sfintele MoaÈ™te. Se creează o imagine biblică a drumului omului către ÎmpărăÈ›ia cerurilor ca o expresie a dorinÈ›ei oamenilor prezenÈ›i de a atinge pe cea care este deja în ÎmpărăÈ›ia cerurilor, pentru ca È™i ei, după viaÈ›a aceasta, să fie cu Sfânta în această împărăÈ›ie celestă.

În acest urcuÈ™ spre Sfânta Parascheva, pelerinii se întâlnesc de fapt cu Hristos Care sălăÈ™luieÈ™te în ea, deoarece Sfânta L-a câÈ™tigat, încă din această viaÈ›ă trecătoare, prin împlinirea poruncilor Lui. Ei simt o mângâiere inefabilă a harului Sfântului Duh, existent în Sfânta Parascheva, care nu poate fi substituit cu nici o bucurie È™i cu nici o plăcere din această lume. Ei simt că, fără acest har, dobândit încă din această viaÈ›ă, moartea sufletului este iminentă, iar prin primirea lui vor moÈ™teni viaÈ›a veÈ™nică, îmbelÈ™ugată È™i aleasă, pregătită de Hristos, încă de la întemeierea lumii.

Poate drumul stiintei sa intersecteze calea credintei in efortul de cunoastere a lumii?

Autorul crede ca raspunsul la intrebarea de mai sus este afirmativ si acesta constituie firul rosu al acestui studiu, care, fara a evita aprofundarile si dificultatile, antreneaza cititorul, pentru ca nu-l sperie cu tehnicitatea sau inaccesibilitatea, ci-l incurajeaza si-l atrage dintru inceput, convingandu-l ca, fara sa devina un specialist, poate ajunge totusi sa inteleaga la un nivel superior raportul just dintre stiinta si credinta, care framanta inevitabil pe om in istorie.

Asadar cartea doreste sa evidentieze puntea existenta intre cosmologia crestina si teoriile fizicii moderne care conlucreaza cu dogmele Ortodoxiei, valorificandu-se si regasindu-se in spatiul ei teologic.

Printre numerosii noi mucenici ai Rusiei, din secolul douazeci – pe langa monahi sau membri ai preotimii – au fost si numerosi cucernici laici.  Un astfel de om a fost Alexei Ivanovici Vorosin.  In incercarea de a trai un mod de viata exemplar, crestinesc si fara compromisuri, el s-a remarcat prin dificila straduinta de a fi nebun in dragostea lui Hristos, atitudine considerata a fi riscanta, dat fiind faptul ca a trait in anii ‘30, perioada in care cruzimea sovietica era de neegalat.  Totodata, si-a pastrat credinta si a fost incoronat print-un sfarsit mucenicesc in anul 1937.  In timp ce persecutorii sai au fost de mult uitati, un insemnat val de pelerini viziteaza, in prezent, cinstitele moaste ale celui binecuvantat, in orasul Ivanovo.