Volumul de faÈ›ă – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat È™i publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării È™i necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
ChintesenÈ›a unei înÈ›elegeri la care mintea creÈ™tină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice È™i aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienÈ›ei negrăite a rugăciunii ­neîncetate È™i al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor È™i duhurilor, vindecarea trupească, dar È™i a patimilor, însufleÈ›ind spre însuÈ™irea neîntârziată a tuturor virtuÈ›ilor, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei È™i vieÈ›uirii creÈ™tine.

A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

AKEDIA, „duhul trândăvirii” din binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „starea de paralizie a tuturor puterilor sufleteÈ™ti” de­spre care vorbeÈ™te Sfântul Teofan Zăvorâtul È™i care în bună măsură coincide cu conceptul psihologic de deprimare, este una din maladiile duhovniceÈ™ti cele mai severe ale lumii contemporane. 
De la SfinÈ›ii Nicodim Aghioritul, Tihon din Zadonsk, Ignatie Briancianinov, Macarie de la Optina, Teofan Zăvorâtul, Luca al Crimeei până la câteva dintre numele cunoscute ale duhovniciei contemporane din Rusia, cartea de faÈ›ă vă prezintă o perspectivă ortodoxă completă asupra acestei probleme de mare însemnătate È™i asupra medicamentelor duhovniceÈ™ti pe care le propune împotriva ei TradiÈ›ia Bisericii. 

Despre viata Sfantului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist inzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta in temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu in anii terorii bolsevice.  Dupa anii petrecuti in inchisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord in timpul razboiului cu Germania nazista, episcopul-chirurg salveaza vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicina face ocolul lumii.

La adanci batraneti, lipsit de vederea trupeasca avea sa raspunda mirarii starnite de liturghisirea lui fara gres prin urmatoarele cuvinte: „Cel ce si-a inchinat viata Domnului nu poate fi niciodata orb fiindcă Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfant al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotriva ofera lumii contemporane o extraordinara lectie de sfintire prin slujire si jertfa a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a inzestrat neamul omenesc.

Nu exista subiect de discutie mai primejdios decat Apocalipsa. Interpretarea cu totul literala si superflua a intamplarilor prezentate in Apocalipsa este, evident, pricina de tulburare sufleteasca; la fel de tulburator este si modul facil in care multi dintre contemporani se refera la caracterul "apocaliptic" al timpurilor noastre, fapt care starneste teama si angoasa. Declaratiile ambigue ale unora ca acestia sunt departe de a fi convingatoare. Insa daca un crestin se incumeta sa vorbeasca despre Apocalipsa, este de la sine inteles ca in aceasta, ca si in orice alta imprejurare - cuvintele sale trebuie sa fie masurate, pe cat este cu putinta de clare si in deplin acord cu invatatura universala a Bisericii. 

Dacă în vremurile noastre – vremuri de sărăcie, de foamete şi de întunecare duhovnicească – mai sunt monahi ce au cât de cât dreaptă socotinţă duhovnicească adevărată, ei sunt aceia, foarte puţini la număr, care, fiind luminaţi cu rugăciunea minţii, şi‑au cunoscut amănunţit patimile, au cunoscut amănunţit lucrările duhurilor viclene şi, în fine, lucrarea Dumnezeiescului Duh, care începe prin revărsarea în sufletul omenesc a sfinţitei păci celei în Hristos – iar cine nu şi‑a văzut, în lumina rugăciunii minţii, patimile sale, cine n‑a cunoscut lucrările duhurilor necurate şi n‑a gustat din pacea lui Hristos, care adună laolaltă mintea, sufletul şi trupul, acela nici nu are idee despre dreapta socotinţă duhovnicească, chiar dacă, amăgit de slava deşartă, i se pare că o are... 
Vrei să simţi uşurare de patimile care te luptă? Vrei să afli umilinţă în chilia ta, umilinţă fără de care gândul, răpit de vântul sălbatic ca o corabie fără ancoră, goneşte pe valurile închipuirii şi este aruncat în adâncul trândăvirii? Vrei să vezi lumină din Lumină? Vrei să guşti dragoste care iese din Dragoste şi duce la Dragostea veşnică? Ia gândul tău şi aruncă‑l la picioarele fraţilor şi surorilor, fără să faci deosebire între răi şi buni; spune‑i gândului tău şi repetă‑i cât mai des, ca din gând să se nască şi simţământul: „Aceştia sunt nişte îngeri ai lui Dumnezeu, numai eu mă asemăn diavolului prin păcat şi întunecare”. 

Taina petrecerii sufletului după plecarea din această lume a fost o preocupare permanentă a omului din toate timpurile. ViaÈ›a de după moarte, cartea arhimandritului Serafim Alexiev, cel mai mare teolog bulgar contemporan, ce s-a bucurat de o bună primire atât din partea cititorilor din ţările ortodoxe, cât şi a celor din Occident, a fost socotită, pe bună dreptate, una dintre cele mai lămuritoare şi mai de folos lucrări pe tema dată; un răspuns limpede pentru creştinul de astăzi, confruntat, într-o lume din ce în ce mai confuză, cu întrebări dintre cele mai felurite în legătură cu viaţa, moartea ori mântuirea sufletului.
Experimentatul duhovnic contemporan, realist în demersul său, atent la poziÈ›ionările È™tiinÈ›ei È™i la interpretările mai mult sau mai puÈ›in eronate în privinÈ›a vieÈ›ii de după moarte, îÈ™i îmbracă cuvintele într-un optimism care izvorăÈ™te din chiar inima Ortodoxiei. Darul libertăÈ›ii omului îi permite acestuia să-È™i fie propriul stăpân È™i să-È™i aleagă calea, Raiul È™i iadul fiind realităÈ›i de netăgăduit, nimeni nefiind sortit în mod inevitabil unuia sau celuilalt. Comuniunea cu Dumnezeu sau refuzul iubirii Sale este hotărâtor în cazul dat. Cum se împacă dreptatea Celui Preaînalt cu milostivirea Lui, de ce pocăinÈ›a deschide larg porÈ›ile ÎmpărăÈ›iei cerurilor, de ce un păcătos primeÈ™te o pedeapsă veÈ™nică pentru niÈ™te păcate săvârÈ™ite în timp È™i alte întrebări paradoxale îÈ™i află răspunsul simplu È™i temeinic în această carte.

Scrisul vibrant al Sfântului Ignatie a adus vremurilor noi, într-un veÈ™mânt literar de mare rafinament, experienÈ›a duhovnicească a PărinÈ›ilor vechi È™i noi împreună, mireasma aparte a stăreÈ›iei din mănăstirile Sfintei Rusii.
Cartea de faÈ›ă reuneÈ™te cele patru volume ale seriei „ExperienÈ›e ascetice” (1. Despre Rugăciunea lui Iisus; 2. Cuvinte către cei care vor să se mântuiască; 3. Aripi duhovniceÈ™ti pentru cei împovăraÈ›i È™i osteniÈ›i; 4. Călăuza rugătorului. Izbăvirea de durerile ostenelilor zadarnice), restituind cititorului român, în unitatea sa originară, acest opus ce reprezintă unul dintre punctele de referinÈ›ă ale literaturii duhovniceÈ™ti moderne.
Îndrumările practice de un deosebit pragmatism, meditaÈ›iile duhovniceÈ™ti de înaltă elevaÈ›ie È™i sensibilitate poetică, profundele dezvoltări teologice – toate se regăsesc într-un singur tom: noua ediÈ›ie a vestitelor „ExperienÈ›e ascetice”.

CărÈ›ile Mitropolitului Antonie sunt foarte captivante È™i pline de umor, motiv pentru care se parcurg uÈ™or. Dar, pe măsură ce înaintam în lectură, am fost zguduită de un simÈ›ământ foarte puternic ce îmi spunea că tot ceea ce citeam nu era o chestiune de amuzament, ci o problemă de viaÈ›ă È™i de moarte. AÈ™a că m-am întors la prima pagină È™i am recitit cartea începută în întregime. Iar când am ajuns la sfârÈ™itul ei, am trăit încredinÈ›area că Dumnezeu era acolo È™i că, după cum zicea Vlădica Antonie, Dumnezeu mereu este printre noi, trebuie doar să-L găsim. Atunci am căzut în genunchi È™i am început a mă ruga, cu lacrimi în ochi, să Îl găsesc È™i eu pe Domnul Iisus Hristos.În urma acelei experienÈ›e, i-am scris Mitropolitului Antonie È™i i-am cerut o întâlnire cu PreasfinÈ›ia sa. Însă, în clipa când ne-am întâlnit, am fost uluită nu doar de credinÈ›a lui, ci mai ales de dragostea lui Dumnezeu care era prezentă în toată fiinÈ›a sa È™i parcă strălucea pe chipul său, revărsându-se pretutindeni. Acesta a fost unul dintre cele mai cutremurătoare momente ale vieÈ›ii mele È™i de atunci n-am mai putut să mă îndepărtez de această Biserică.GILLIAN CROW, jurnalistă È™i scriitoare

Pocăinţa este, zice Sfîntul Ioan Gură de Aur, doctorie care desfiinţează păcatul, dar ceresc, putere minunată, care biruieşte prin har rînduiala legilor: pentru aceasta, pe curvar nu îl leapădă, pe preacurvar nu îl alungă, beţivului nu îi întoarce spatele, de idolatru nu se îngreţoşează, pe ocărîtor nu îl goneşte, pe hulitor nu îl depărtează, nici pe lăudăros, ci pe toţi îi schimbă. Şi cine ar putea vorbi mai bine despre acest leac mîntuitor dăruit de Dumnezeu oamenilor decît Cuviosul Nicodim, care a împodobit Biserica şi cu obiceiurile, şi cu scrierile sale cele mult învăţate şi înfrumuseţate, ca un preacunoscător al dogmelor şi canoanelor şi a toată învăţătura bisericească, cea mîntuitoare şi în viaţa de veci călăuzitoare?

Din această mică scriere, cititorule, mare folos vei avea de vei citi cu luare-aminte cele cuprinse într-însa, că poruncă a lui Hristos Însuşi este po­că­inţa şi toţi cetăţenii Raiului nu altfel decît cu po­căinţa s-au mîntuit, prin schimbarea minţii şi mutarea cugetului de la cele degrab pieritoare la cele dăinuitoare întru veşnică fericire.

Pe fiecare dintre noi glasul constiintei ne indeamna la bine, insa de cele mai multe ori respingem aceasta chemare, ne folosim in mod gresit libertatea, atat spre raul nostru, cat si spre raul celor din jur.  Crezand ca ne bucuram de viata, cadem de fapt in capcana nemiloasa a pacatului.  Pacatul distruge constiinta, paralizeaza vointa, intuneca sentimentele, murdareste trupul.  Pacatul destrama familii, omoara copii in pantecele mamelor, aduce diverse boli.

Scopul acestei carti este tocmai de a preveni cititorul in legatura cu efectele patimii desfraului asupra sanatatii, dar si in legatura cu factorii care determina bunastarea membrilor familiei crestine.