Esenta intima a vietii cresti si tinta ei cea mai de pe urma este comuniunea, unirea spirituala cu Dumnezeu. Una din caile cele mai practicate si mai sigure, prin care este sesizata aceasta esenta a vietii crestine si care duce la unirea spirituala cu Dumnezeu, este calea rugaciunii.

Cu deosebita bucurie primim de la Dumnezeu chemarea de a scrie prefata la prestigioasa lucrare Lainici, capodopera a artei romanesti si europene, scrisa de Domnul Profesor Universitar Mihail Diaconescu, despre pictura maestrului Grigore Popescu - Muscel.  Autorul, sau mai degraba autorii, sunt doi mari titani ai culturii noastre romanesti, unul in domeniul cercetarii artistice si celalalt pictor de geniu.  Impreuna au alcatuit acest studiu in culoare si cuvant de o profunzime teologica dusa pana la apofatic si de o frumusete contemplativa extatica.  Oricine, citind aceasta carte-album are deschisa o priveliste divino-umana inegalabila, unde ca la o masa mistica nu stii ce sa apreciezi mai mult: misterul, compozitia sau explicatia subtila a celor prezentate.  Fara indoiala ca nimic nu scapa neaprofundat din aceasta gradina edenica a maestrului Grigore Popescu.

Omule bun, opreste-te pentru cateva clipe asupra acestor pagini pe care le-am scris cu dragoste si din dragoste fata de tine care esti zidirea lui Dumnezeu si pribegesti printari straine.  Vei gasi mustrari dar vei gasi si mangaieri.  Oare doctorul nu curata mai intai rana si apoi pune balsamul vindecator?  Asa am incercat si eu, chiar daca, poate, nu am reusit asa cum trebuia, neavand iscusinta scrisului.  Dar sper ca vei fi intelegator, acolo unde am gresit. Si nu m-a lasat inima sa scriu doar despre romanii plecati in strainatate. De aceea, am scris cateva lucruri si despre problemele tarii mustrand si mangaind dupa cum am crezut de cuviinta.   Cineva din strainatate mi-a pus o intrebare: Parinte, oare calugarii din Sfantul Munte nu au nimic de spus in legatura cu problemele cu care se confrunta tara si credinta noastra ortodoxa?  Si acelui roman ii raspund scriind aceasta carte.  Da, asa gandesc calugarii romani din Sfantul Munte si sunt alaturi de tara lor, facand rugaciuni necontenite pentru binele ei.

Cartea aceasta este o galerie de tablouri variate, pline de cea mai hranitoare invatatura, este un sir necurmat de scene neprihanite si miscatoare de inima.  Morala cea mai curata umple toate filele ei si sfanta credinta isi arata facerile sale de bine in toate lucrurile si in faptele ce le cuprinde.

Parintilor de familie, invatatorilor, dati fara frica aceasta carte in mainile fiilor si ale scolarilor vostri de amandoua sexele!  Ea ii va invata sa-si cunoasca indatoririle, le va da lectii de dreptate si omenie.  Inima lor cea tanara va fi miscata de multe ori la citirea nenorocirilor lui Ismail, Iacov, Iosif...  Lasati sa curga aceste lacrimi de virtute; acesta este semnul ca s-au folosit din citirea cartii.

Cu toate că era urmărit cu tenacitate de Securitatea comunistă, părintele Marcu a avut curajul să aplice în cuprinsul cărÈ›ii sale fără ezitare principiul unei interpretări a vremurilor prin prisma lui Hristos, aÈ™a cum trebuie să facă orice teologie ortodoxă serioasă, È™i nu pe acela al unei interpretări a lui Hristos prin prisma vremurilor, cum face filozofia îngâmfată.

Pr. Prof. Adrian Niculcea

In volumul de fata sunt analizate 20 de lucrari. Autorii acestor lucrari sunt cu totii monahi athoniti si impartasesc aceleasi idei si preocupari. De asemenea, ei sunt apropiati de vremurile noastre. majoritatea inca traiesc si sunt persoane pe care le-am intalnit si intervievat.

Titlul Mesaje din Sfantul Munte i-a fost conferit acestui  volum, intrucat toate recenziile-analize apartin unor lucrari scrise de catre monahi athoniti si contin importante mesaje pentru omenirea contemporana cu privire la subiecte legate de monahism, umanism, laicitate, , civilizatie tehnologica si educatie; stari psihice precum: angoasa, depresia, seninatatea, si bucuria; preocupari precum postul si rugaciunea si inalte trepte duhovnicesti ale virtutii, sfinteniei si mantuirii.

Constantine Cavarnos

Traducere de Profesor Paul Balan

"Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; asa va inflori."(Ps. 102, 15)

Asa canta de demult Psalmistul, vazand si intelegand ca omul nu poate, sarmanul, nicicum sa opreasca neinfranta curgere a clipelor care izvorasc una din alta si se revarsa fara incetare...

Taina de necuprins cu mintea, trecerea timpului a pus asupra "trestiei ganditoare" care e omul povara intrebarii despre rostul ultim al acestei treceri.  Nu intamplator Scriptura ne vesteste ca vom da socoteala de timpul pierdut in desert.

Parintele Calistrat.

Si cata frumusete se ascunde in sfanta ruga cea de dimineata, cata splendoare in rasaritul soarelui la ivirea zorilor!  Si cat e de frumos sa fii tu primul care iti respecti Stapanul, aratand ca Ii cunosti dragostea si Ii recunosti lucrarea: Buna dimineata, Dumnezeul meu!  Iti multumesc ca m-ai facut, ca ma hranesti, ca ma ocrotesti, si ca imi dai aceasta sansa de a fi cu Tine, langa Tine si prin Tine!

Parintele Calistrat

Pocainta este arta de a curati sufletul de zgura pacatelor.  Interesant ramane faptul ca niciodata pacatele noastre n-au fost piedica in calea intalnirii cu Dumnezeu.  Niciodata nu au existat momente in care Dumnezeu sa nu-si impartaseasca iubirea, mila, iertarea.  Privita la suprafata, pocainta pare a fi ceva superficial, dar la o privire mai atenta vedem ca pocainta se lucreaza in inima.

Parintele Calistrat

Semnul ca omul se afla in Adevar este aflarea lui sub harul divin.  Niciodata nu va fi despartit de Duhul Sfant omul aflat in lucrare harica.  Acesta este contextul in care convorbirea dintre femeia samarineanca si Hristos se refera la problema rugaciunii si a mantuirii.

Desi avea in fata o femeie, Iisus i Se descopera acesteia prin cuvant: "Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine"(In. 4, 26).  Lumea insasi intra in dialog cu Dumnezeu prin aceasta convorbire intre samarineanca si Hristos.  Un dialog care ne da de gandit...

Parintele Calistrat