(lipsa text)

Vremurile grele prin care trecem, feluritele stramtori care ne preseaza, obligatiile de crestini si datoriile de cetateni Romani, adeseori ne silesc sa privim inapoi la viata petrecuta si sa observam cu atentie la virtutile mult folositoare pe care sa le pastram, dezvoltandu-le si la viciile pagubitoare, contra carora sa luptam spre a le smulge din fiinta neamului nostru.

Unul dintre viciile care a pagubit mult neamul nostru, sugand ca o lipitoare agonisita si vlaga romanului, este moda cu luxul, impodobirile, inzorzonarile, slutirile si feluritele impopotonari.  Moda, luxul si impodobirile acestea desarte, au secatuit multi bogati romani, a facut pe multi functionari (si functionare) saraci, sa-si amaneteze leafa pe luni de zile inainte, spre a putea face fata in lume dupa moda zilei si asa, unii dintr-insii saracind, nealimentandu-se omeneste, au cazut in felurite boli si s-au pierdut in mizerie.

Din cuprins:

CredinÈ›a deÈ™artă în destin
Vrăjitoria sau magia neagră este oprită de Dumnezeu È™i Biserica Lui
Păcăleala ghicirii cu cărÈ›ile
Păcăleala ghicirii cu ghiocul
Păcăleala ghicirii în cafea
Păcăleala ghicirii cu bobii
SuperstiÈ›ia numărului 13
Păcăleala ghicirii în palmă
Spiritismul, necromanția sau vorbirea cu morții
Felurite superstiÈ›ii strecurate în cultul È™i ceremoniile religioase

Rugaciuni si invataturi despre post si iesirea sufletului. 

• * Cand sa ne rugam? 
• * Cui sa ne rugam? 
• * Sa ne rugam lui Dumnezeu in orice loc, vreme si imprejurare 
• * Mesele zilei 
• * Rugaciune de calatorie 
• * Roaga-te cand pleci de acasa... 

Cărticica de faţă este alcătuită la cererea multor cititori care şi-au exprimat dorinţa de a avea o lucrare de mici proporţii din care să cunoască ce trebuie să facă atunci când moare cineva din familie, care sunt parastasele şi soroacele lor şi ce însemnătate au acestea.

Lumea È™i sufletul sunt două creaturi ale Dumnezeirii, pe care cei vii nu le cunosc È™i nu le preÈ›uiesc precum se cuvine. RepauzaÈ›ii însă cunosc adevăratul lor preÈ›. Să întrebăm pe împăraÈ›ii pământului, pe tiranii cetăÈ›ilor, pe filozofii neamurilor È™i bogaÈ›ii care s-au bucurat o clipă de frumuseÈ›ile, plăcerile, slava È™i ademenirile lumii acesteia, să ne spună ei ce au dobândit din toate deÈ™ertăciunile lumii? Ce au luat din lumea aceasta cu ei în mormânt? Ei tac. Nu ne spun nimic. De ce? Pentru că chiar de ne-ar vorbi ei adevărul, oamenii cufundaÈ›i în felurite deÈ™ertăciuni È™i griji lumeÈ™ti, n-ar crede. Oamenii cred numai în ceea ce văd, adică, în cele materiale, dar ei nu cred È™i în ceea ce ne spune Dumnezeu, în lumea spirituală, creată de El, în care ne este pregătită nouă adevărata, desăvârÈ™ita È™i eterna fericire.

Multă grijă îl cuprinde pe cineva când este chemat la palat de stăpânitorul sau conducătorul patriei sale. Mai întâi se socoteşte cum să se prezinte mai înţelepţeşte, mai curat şi mai bine. Plecând de acasă, pe drum îşi face bine socoteală cum să se prezinte, să se mişte, să stea şi cum să grăiască înaintea mai-marelui său, pentru a-i bine-plăcea şi a dobândi cele de folos.

In aceasta a zecea porunca a Decalogului, Dumnezeu a hotarat nici sa nu poftim ceva din bunatatile trecatoare ale aproapelui nostru, zicand: Sa nu poftesti femeia aproapelui tau, sa nu poftesti casa vecinului tau, nici tarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici injugatorul lui; nici o vita a lui si nici una din cate sunt ale aproapelui tau.   Primele patru porunci ale Decalogului invata datoriile cele catre Dumnezeu si erau scrise in tabla cea dintai, precum zice la Marturisirea Ortodoxa; iar cele sase dupa dansele, invata datoriile cele catre aproapele si erau scrise intru a doua tabla.  Pentru aceasta si Domnul, in dragostea cea catre Dumnezeu si in cea catre aproapele, a incheiat in Evanghelie pe cele zece porunci si pentru aceasta a si zis: O iota sau o cirta nu va trece din Lege (adica din cele zece porunci).  Si dintr-aceste sase porunci, primele cinci, care invatau datoriile cele catre aproapele, opresc pe om numai de la cuvintele cele dinafara si lucruri ale pacatului; iar aceasta porunca il opreste si de la insasi pofta cea rea dinauntru a sufletului, adica il opreste sa nu pofteasca nicidecum pacatul, nici in inima lui; adica pofta lui este pricina si radacina tuturor cuvintelor si lucrurilor celor dinafara.  Pentru aceasta si Domnul zice relativ la aceasta pofta: Tot cel ce cauta la femeie spre a pofti pe ea, iata a preacurvit cu dansa intru inima sa (Mt. 5,28).

Protos. Nicodim Mandita

Sunt unii care acuza indreptarele de spovedanie in general, si pe cel al parintelui Nicodim Mandita in particular, ca mai mult ar face rau decat bine.  Unii spun de pilda ca acei crestini care se spovedesc folosind indrumarul se concentreaza pe pacatele mici si de aceea le pierd din vedere pe cele mari.

La prima vedere, argumentul unor astfel de critici pare foarte logic si rational.  Insa tocmai aici sta pericolul, mai cu precadere in randul nostru celor ce avem pretentii ca suntem mai scoliti, ca avem diplome si ii privim cam de sus pe oamenii mai simpli.  Din pacate, multi dintre noi ne limitam doar la ratiune, si uitam ca harul lui Dumnezeu nu lucreaza in omul care se calauzeste numai dupa ratiunea cu care e inzestrata firea noastra cazuta.

Dumnezeasca Liturghie e partea cea mai de căpetenie a cultului creÈ™tin. Ceea ce este capul pentru întreg corpul omenesc; Altarul pentru întregul edificiu al bisericii; rădăcina pentru corpul copacilor È™i plantelor;[...] soarele faÈ›ă de lună, stele È™i pământ; aceea este Dumnezeiasca Liturghie unită cu Sfânta Euharistie pentru toate divinele servicii bisericeÈ™ti. În timpul acestei DumnezeieÈ™ti Slujbe se aduce lui Dumnezeu, sub chipul Pâinii È™i Vinului, acelaÈ™i sacrificiu de împăcare adus la Cina cea de Taină È™i pe Crucea de pe Golgota, adică însuÈ™i Preasfântul Trup pironit pe Cruce È™i Sângele vărsat de Domnul nostru Iisus Hristos drept jertfă pentru iertarea păcatelor, însă în mod nesângeros. Pentru aceasta, ea se mai numeÈ™te È™i "Jertfa cea fără de sânge". Preasfântul Trup È™i Sânge al Domnului Hristos, se dă întotdeauna credincioÈ™ilor creÈ™tini, spre împărtăÈ™ire, sub chipul Pâinii È™i Vinului, pentru a se întări cu puterea Dumnezeiască existentă într-însele spre viaÈ›a È™i fericirea veÈ™nică.

Protos. Nicodim MăndiÈ›ă