Am ocolit in titlul acestui volum denumirea consacrata Sapte cuvinte catre tineri, deoarece astazi seria respectiva implica de fapt noua texte, celor sapte cuvinte rostite efectiv (in 1978) adaugandu-li-se nu doar vechiul cuvant suplimentar, ci si un nou cuvant de data mai recenta.

Desigur, cititorii vor tine seama de momentul si de scopul in care predicile mai vechi au fost concepute, in plin regim ceausist, ca reactie impotriva daramarii bisericilor si a educatiei ateiste a tinerelor generatii.  Aceasta nu inseamna catusi de putin ca mesajul lor n-ar mai fi unul actual: pe langa interesul "documentar", valoarea lor intrinseca (spirituala, morala, catehetica) ramane incontestabila. Spiritul si limbajul lor pot constitui pana astazi un model de predica ortodoxa vie, adaptata -fara compromisuri esentiale- receptivitatii tineretului contemporan.

Razvan Codrescu

Profesorul Constantin I. Stan pune la dispozitia cititorilor o sinteza istorica despre originile si avatarurile cumplitului experiment numit "reeducare", al carui trist apogeu l-a constituit "fenomenul Pitesti" (1949-1951), dar care s-a prelungit pana la lichidarea temnitelor politice din Romania, cunoscand o ultima faza la Aiud (1960-1964). E o carte terifianta despre cea mai grea cruce purtata vreodata de marturisitorii neamului romanesc. 

"Stai in chilie si chilia singura te va invata", spun Sfintii Parinti in "Pateric".  Adevarul cuvantului lor insuflat de Duhul Sfant am incercat sa-l asez spre folosul altora in paginile acestei carti; poate ultima, caci chilia ma invata tot mai mult lucruri care ma privesc doar pe mine.

Autorul

Cartea se adreseaza publicului larg care doreste sa previna cancerul cat si bolnavilor care sunt atinsi de aceasta boala si vor sa foloseasca dietoterapia alaturi de celelalte metode de tratament.

Circa 30% din cancere se datoreaza unei alimentatii gresite. Aceasta inseamna ca tot atatea cancere sunt evitabile daca stim si ne alimentam corect.

EdiÈ›ia întâi a acestei cărÈ›i a apărut la începutul anului 2002 È™i a marcat încheierea "Anului Paulescu" (2001), când s-au împlinit 70 de ani de la moareta doctorului Nicolae C. Paulescu (1869-1931) È™i 80 de ani de la descoperirea de către el a insulinei (brevetată de Ministerul Industriei È™i ComerÈ›ului la 10 aprilie 1922, sub denumirea de "pancreină"), propunându-È™i o introducere lămuritoare È™i lesne accesibilă în gândirea filosofico-È™tiinÈ›ică a marelui savant, dar È™i în complexa sa biografie. A doua ediÈ›ie, revizuită È™i adaugită, a marcat, în 2009, împlinirea a 140 de ani de la naÈ™terea adevăratului descoperitor al insulinei, iar acastă a treia ediÈ›ie marchează aniversarea a 150 de ani de la naÈ™terea sa. Volumul reprezintă o premieră, prin faptul că adună la un loc atât scrieri despre N.C. Paulescu, cât È™i scrieri de N.C. Paulescu, cititorul de astăzi având astfel la îndemână acele texte care acoperă integral concepÈ›ia filosofico-È™tiinÈ›ifică a autorului, precum È™i toate indicaÈ›iile necesare unei adânciri a studiului operei paulesciene, în măsura în care se va simÈ›i tentat să o întreprindă. Răzvan Codrescu

Parintele Gheorghe Calciu este un exemplu atipic de rezistenta anticomunista.  Unii comentatori l-au enumerat printre "disidenti", categorie care, desigur, isi are aura ei.  "Disident" insa este insul care are o alta opinie sau pozitie decat a grupului din care face parte.  Or, Preotul Calciu nu a facut niciodata parte din partidul comunist roman.  Era profesor la Seminarul Teologic din Bucuresti cand s-a facut cunoscut prin Cuvintele catre tineri, in care comunismul era denuntat cu evidenta transparenta, ceea ce, desigur, i-a atras dizgratia si represaliile celor vizati.

Nu este mic numărul voievozilor milostivi şi darnici, cari au împodobit pământul Ţărilor Române veacuri de-a rândul cu sfinte locaşuri de închinare, clădite şi înfrumuseţate cu atâta măestrie, încât multe din ele pun în uimire pe cei mai pricepuţi cercetători, sosiţi din mari depărtări ca să ne cunoască neamul şi ţara.

(lipsa text)

Mult trambitata criza mondiala nu este altceva decat inceputul unei revolutii mondiale care se desfasoare atipic pentru noi, in afara tiparului pe care deja il cunoastem din experienta. O numim revolutie intr-un sens impropriu, cai este vorba de fapt de o disolutie - cel putin in ceea ce ne priveste. Mai precis, este un fenomen ce are in vedere - dupa planuri si statute foarte exacte in care se vorbeste despre pesti, ere noi, o noua ordine mondiala, libertati s.a.m.d. - intoarcerea omului catre o alta cale, mai exact intoarcerea fetei omului contemporan de la Hristos.

Hristos voieste sa-L iubim fara aceasta certitudine ca-L detinem.  Fara asigurari.  Voieste sa te lase asa.  In acest gol; in acest gol in care poti sa faci cele mai frumoase zboruri; cele mai frumoase planuri in cerul dragostei Lui, in marea vietii, pe unduirile ei.  Daca vei intelege toate acestea, vei intelege cat de prezent este Dumnezeu cand simti ca este absent.  Sa stii ca acele clipe in care este absent, in care nu-L simti, in care nu-L vezi, in care intelegi ca lipseste, sunt mai ales acele clipe in care cu putin timp inainte ti-a dat painea Lui si doar ce incepusesi sa intelegi, S-a facut nevazut.  El iti spune: „Voiesc sa dobandesti o altfel de legatura cu Mine.  Dincolo de scheme, de culori, de viziuni, de vederi, de atingeri, de asigurari si certitudini; voiesc sa simti in inima ta ca Ma detii acolo”.  Pe Acela care tot vine si tot pleaca.  Pe Acela care-si lasa amprenta Sa inlauntrul nostru si nu stim exact unde este.  Si nu-L putem descrie altora apoi, dar ceilalti vad in ochii nostri ceva si inteleg ca Domnul a pasit prin sufletul nostru si a lasat ceva.  Iar aceasta lasa loc pentru o noua inaintare.  Pentru noi paÈ™i.

O lectură atentă a vieţilor sfinţilor iconari arată că iconografia este o chemare specială a lui Dumnezeu şi o slujire în Biserică, nedespărţită de viaţa duhovnicească. Efortul personal al iconarului are două axe: cea a însuşirii tehnicii sau artei iconografiei şi cea a curăţirii de patimi a sufletului.

Hagiografia şi imnografia dau mărturie despre faptul că pe măsură ce se curăţau de păcat şi dobândeau virtuţile, iconarii primeau de la Dumnezeu harul de a întipări în icoane expresia tuturor virtuţilor şi harismelor, pe care sfinţii zugrăviţi le dobândiseră în timpul vieţii lor pământeşti. După perioade lungi de nevoinţă, ajungând la vederea duhovnicească a lumii şi la contemplarea lui Dumnezeu, mâna iconarului reuşea să se supună inimii în care sălăşluia Domnul şi putea transpune în icoane, prin linie şi culoare, rodul contemplaţiei. Legătura dintre viaţa duhovnicească a iconarului şi iconografie, aşa cum o găsim exprimată în vieţile sfinţilor iconari, poate fi o chemare şi un model pentru toţi cei care se îndeletnicesc cu zugrăvirea icoanelor şi bisericilor. Lor le dedicăm această smerită carte.

Iti era mila sa pasesti: o mila amestecata cu teama ca in orice clipa lumea aceea de vis s-ar putea destrama, cu urmatorul pas pe care il faci. Iti doreai ca Timpul sa se opreasca in loc si sa te invesnicesti in valuit in frumusetea aceea paradisiaca...