Cartea cuprinde 58 de acatiste ale sfintilor precum Sf Serafim de Sarov, Sf mucenici Epictet si Astion, Sf Ioan Rusul, Sf Ioan Gura de Aur, Sf Apostol Andrei, Sf Nectarie Taumaturgul de la Eghina, Sf Veronica, Sf Tatiana.

Cartea cuprinde 30 de acatiste ale sfintilor precum Sf Marcu, Sf Arhanghel Gavriil, Sf Sava de la Buzau, Sf Efrem cel Nou, Sf Arhanghel Mihail, Sf Elisabeta.

Cuprins: Rugaciuni incepatoare, Acatistul sfantului Ierarh Silvestru, Acatistul Sfantului Teodosie cel Mare Acatistul, sfantului marelui mucenic Teodor Stratilat, Acatistul Sfintilor Casian si Gherman, Acatistul Sfantului Inochentie din Alaska, Acatistul Sfantului Sebastian de la Optina, Acatistul Sfantului Tadei de la Vitovnita, Acatistul Sfantului Vasile de la Poiana Marului, Acatistul Sfintilor Mucenici Timotei si Mavra, Acatistul Sfantului Nil de la Sorska, Acatistul sfantului Luca al Crimeei, facatorul de minuni, Acatistul binecredinciosului voievod Stefan cel Mare si Sfant, Acatistul sfantului mucenic imparat Nicolae Acatistul, sfantului marelui mucenic Procopie, Acatistul sfantului mucenic Emilian de la Durostorum, Acatistul sfantului Ioan de Rila, Acatistul sfintei cuvioase Irina a Hristovalantulu,i Acatistul sfintelor mucenite Minodora, Mitrodora, Nimfodora, Acatistul cuviosilor Neofit si Meletie din muntele Cozia-Stanisoara, Acatistul sfintei mucenite Eufimia, Acatistul Sfantului Mucenic Carp, Acatistul sfantului Gherasim Kefalonitul, Acatistul sfantului mucenic Nestor, Acatistul sfantului apostol si evanghelist Matei, Acatistul sfantului Sava cel sfintit, Acatistul Sfantului Cuvios Daniil Sihastru, Acatistul Sfantului Petru Movila, Acatistul Sfintei Mucenite Anisia.

Cartea cuprinde 26 de acatiste ale sfintilor precum Sf Ciprian și Iustina, Cuv David din Evvia, Sf Teodor Tiron și Teodor Stratilat, Sf Ghenadie, Sf Muc. Agata.

(lipsa text)

Aceasta nu este o carte! 
Este o tragica secventa din apatica marsaluiala in care traversam aceasta Vale a Suspinelor. Viata! 

Această carte analizează factorii care contribuie la dezvoltarea relaÈ›iei armonioase dintre părinţi şi copii. Aparent, nu este loc pentru dileme: unul e părinte, celălalt e copil – se ştie că un copil trebuie să‐şi asculte părintele şi să‐l respecte, iar părintele, ca un bun grădinar, îl va instrui în direcţia bunelor deprinderi şi‐i va dezrădăcina toate înclinaţiile sau comportamentele rele. Totuşi, realitatea este mult mai complicată: adesea, copilul refuză să se supună şi să urmeze îndemnurile părintelui său. Iar părintele, în loc să‐l înţeleagă şi să‐l susţină, se enervează, ţipă sau îl ameninţă...
Și atunci, cum să‐ţi păstrezi dragostea faţă de copil în timp ce dai dovadă de stricteţe şi îţi impui părerile? Cum să facem în aşa fel încât părinţii şi copiii să se simtă aliaÈ›i, nu luptători de părÈ›i opuse ale baricadei? La aceste întrebări şi la altele de acelaÈ™i gen va răspunde cartea de faţă, accentuând faptul că acceptarea copilului ca pe un dar al lui Dumnezeu îi va ajuta pe părinţi să construiască relaţii cu adevărat armonioase în familie.
Elena Morozova

Preotul satului murise fără presimţiri şi fără boală lungă.

Între scoarţele unui registru, legat pe la mijloc cu un şnur gros, preotul ţinea actele familiei, atestatele lui de studii, pomelnicul neamului său preoţescşi toto ceea ce era mai tainic. Murind, fără să aleagă şi să oprească pentru ştirea celorlalţi numai ceea ce era de ştiut, trebuia ca cineva să umble după moartea preotului printre aceste hârtii, dar să şi înţeleagă că acolo sunt taine adevărate, pe care să le păstreze cu aceeaşi sfinţenie.

Între copiii preotului, unul era tot preot. După înmormântarea tatălui, el trebuia să orânduiască în sat toate cele duhovniceşti şi preoţeşti: să pomenească până la împlinirea anului toate pomelnicele şi să încheie socotelile băneşti ale parohiei. Aşa i-a venit rândul şi registrului, cuprinzând actele preotului şi tainele parohiei.

Sfantul Porfirie a fost cu adevarat un om al Bisericii.  A iubit Biserica si s-a jertfit pentru madularele, membrii ei.  Viata lui constituie astfel, un model pentru toti cei care incearca sa traiasca inlauntrul ei.  Biserica este locul si modul mantuirii, este trupul cel viu unde omul experiaza viata, adica traieste in Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfinţii – atât cei din vechime, cât È™i cei apropiaÈ›i de zilele noastre – au avut întotdeauna ca È›el al vieÈ›ii lor mântuirea. Către aceasta trebuie să se îndrepte orice nevoinÈ›ă, orice lucrare a credinciosului. 

Într-o lume atât de complexă şi agresivă, ce asaltează la tot pasul simţurile, cum pot reuşi creÈ™tinii de astăzi să-È™i pună în acord viaÈ›a pământească cu voia lui Dumnezeu, pentru a dobândi mântuirea?

Prezenta carte se doreÈ™te un îndrumar de viaţă pentru ortodocşii zilelor noastre, încercând să răspundă într-un mod cât mai lesnicios È™i folositor – prin sfaturi ale sfinÈ›ilor – frământărilor acelora dintre contemporani care doresc să păÈ™ească fără primejdie de rătăcire pe calea măreaÈ›ă, însă deloc uÈ™oară, a mântuirii. 

Omul contemporan, care L-a refuzat pe Dumnezeu si L-a inlocuit fie prin indumnezeirea eului sau, fie prin indumnezeirea materiei, primeste foarte greu sa asculte cuvantul cuiva despre problema acestei substituiri, adica despre pacat, ca si despre continutul negativ pe care pacatul il poarta inlauntrul lui, pentru omul insusi si pentru lume.
Pe de o parte, pacatul a fost socotit ca ceva firesc si a devenit un mod de viata.  Insa faradelegea este singurul lucru impotriva firii din cadrul naturii, si impreuna cu ea moartea si diavolul.  Ceea ce descoperim insa cu tristete in lume este faptul ca ceea ce este nefiresc a fost proclamat firesc, moartea a fost numita viata, si diavolul a fost considerat Dumnezeu.
In prezenta noastra cercetare incercam intr-un mod general, comprehensibil si limpede, sa prezentam conceptiile fundamentale ale Bisericii noastre, o incercare de „pipaire” si intelegere a unei astfel de evolutii insemnate, precum cea a pacatului.  Pentru inceput ne vom opri la sensul pacatului stramosesc, fapta primului om, cu urmari directe asupra intregului neam omenesc, asa cum viaza el in evenimentul stricaciunii si al mortii.  Vom prezenta iubirea de oameni a lui Dumnezeu, Care, pentru ca sa-l mantuiasca pe om, nu indica doar binele si evitarea raului, ci El insusi experiaza urmarile stricaciunii si ale mortii, facandu-Se om.