Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

O nevoie pastorală, prezentă întotdeauna în rândul credincioşilor, o găsim în întrebarea: Cum pot, părinte, să înaintez duhovniceşte şi să mă eliberez de slăbiciunile mele? De ce nu reuşesc să mă menţin în aceeaşi stare duhovnicească? 

O astfel de nevoie trebuie să fie sprijinită, dând credinciosului posibilitatea de a descoperi şi a-şi clarifica ce înseamnă cu adevărat din punct de vedere practic viaţă duhovnicească, ce răspunderi decurg din aceasta, la ce trebuie să fie atent sau ce ar fi de folos să evite. Va cunoaşte astfel adevărul, fără ascunzişuri sau jumătăţi de măsură, ajungând să-şi conştientizeze propria sărăcie duhovnicească şi să ia deciziile potrivite. 

Urmând sfaturile din această carte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge la capătul ţelului nostru: Ca Dumnezeu să devină prin rugăciune, dragostea şi dorirea noastră, El călăuzind în acest fel fiecare gând şi lucrare a noastră. 

Preamaritul Profet Ilie se tragea din neamul preotesc al lui Aaron si a fost fiul lui Sovah.  S-a nascut in Tesvi(Tesba), oras al regiunii Galaad, de aceea este numit si Tesviteanul.  A profetit pe timpul imparatului Ahab, care a fost succesorul lui Omri, tatal sau. Perioada in care Sfantul a profetit a fost de 25 de ani, inainte cu 900 de ani de venirea lui Hristos (921 - 896 i. Hr.).

In Biserica, timpul si spatiul transced conventionalitatea intelegerii lor, deoarece trupul ecleziastic al lui Hristos este anticamera intalnirii reale cu Dumnezeu, Cel care a creat universul si Care nu Se confunda cu el.  In Biserica, prin Sfintele Taine, omul transfigurat pregusta comuniunea cu iubirea de Dumnezeu Cel in Treime laudat, devenind faptura noua, fiu al lui Dumnezeu dupa har, templul al prezentei dinamice a harului Duhului Sfant.

Paginile acestei lucrari evidentiaza aspecte ascetico-mistice ale prezentei transfiguratoare a lui Dumnezeu in inima omului contemporan care intelege sa acorde timp reflectiei religioase introspective si care, intre preocuparile sale cotidiene efemere, gaseste loc si pentru cea care ii poate metamorfoza intreaga fiinta.

Multora nici măcar nu le este cunoscut faptul că există această carte, nici cel ce a scris-o È™i a alcătuit-o. De aceea am judecat să-mi dau silinÈ›a mai ales pentru ea, ca să-i învăÈ› pe cei necunoscători È™i ca să nu fie uitată È™i ascunsă o asemenea comoară. Căci poate să ne folosească nu mai puÈ›in decât înseÈ™i Evangheliile; de atâta filozofie, de corectitudinea dogmelor È™i de minuni este plină în chip arătat È™i mai ales de cele lucrate de Duhul. Să nu trecem de acum încolo peste ea, ci să o cercetăm cu migală! E cu putinÈ›ă a afla aici È™i dogme, care, de nu era cartea aceasta, nu s-ar fi făcut cunoscute nimănui aÈ™a de limpede, ci începătura mântuirii noastre s-ar fi ascuns È™i ar fi fost nearătată în privinÈ›a vieÈ›uirii È™i a dogmelor. Cea mai mare parte din cele puse aici sunt faptele lui Pavel, care s-a ostenit mai mult decât toÈ›i. Și pricina este că fericitul Luca, cel ce a alcătuit cartea aceasta, era învăÈ›ăcelul lui, a cărui virtute este cu putinÈ›ă a o vedea din multe părÈ›i, dar mai ales din aceea că s-a È›inut nedespărÈ›it de învăÈ›ătorul său È™i l-a urmat totdeauna.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Prin abisuri infricosatoare si prin prapastii grozave trece iubirea mea spre tine, cerule albastru; spre tine, omule bun; spre tine, dumbrava inflorita; spre tine, floare mirositoare; spre tine, Preabunule si Preagingasule!  Prin nenumarate morti strabate iubirea mea spre tine, o, dulcea mea Nemurire!  De aceea tristetea este tovarasul meu de drum nedespartit.  Orice grosolanie este cu desavarsire moarte pentru mine.  Cele mai mari grosolanii le‑am indurat in aceasta lume de la fiinta care se numeste om.  O, cateodata el este moarte pentru toate bucuriile mele!  Ochii mei, priviti dincolo de el si deasupra lui spre Cel Preabun si Preagingas!  Bunatatea si gingasia, acestea sunt viata pentru mine, acestea – nemurire, acestea – vesnicie.  Fara bunatate si gingasie viata este iad.  Simtind bunatatea Preabunului si Preagingasului, eu sunt cu totul in rai.

„În Rusia există multe mănăstiri, dar o singură Optina.” Mănăstirea Optina s-a arătat – mai ales în secolul al XIX-lea – drept leagăn al renaÈ™terii tradiÈ›iei creÈ™tine pravoslav­nice a Rusiei, tărâm neostoit al minunilor È™i maică a nenumăraÈ›i nevoitori È™i părinÈ›i îmbunătăÈ›iÈ›i, rămânând până astăzi călăuza purtătoare a speranÈ›ei reînvierii duhovniceÈ™ti, făclia din sfeÈ™nic care luminează spre slava lui Dumnezeu.
Sfaturile marilor stareÈ›i de la Optina, ce au biruit nu doar timpul, ci È™i pe toÈ›i potrivnicii văzuÈ›i È™i nevăzuÈ›i, se află adunate în acest volum, organizat alfabetic È™i tematic, pentru a picura în sufletele cititorilor harismele, spre tămăduire, ocrotire, luminare È™i mântuire, din cămara cea fără de preÈ› a isihiei agonisite întru „Domnul păcii” (II Cor. 13, 11), „pe calea păcii” (Rm. 3, 17) È™i pentru „Evanghelia păcii” (Ef. 4, 3).

Unde este Georgia pe harta?  E o tara crestina?  Ce sfinti au trait acolo?  De ce pana acum nu am auzit aproape nimic despre ei?"  Acestea sunt cateva din intrebarile pe care si le vor pune, probabil, unii dintre cei care vor lua in maini aceasta carte...

Trebuie sa ne dam seama ca in acest secol in care presiunea globalizarii provoaca Ortodoxia la un raspuns ferm, de mare folos ne va fi sa dam un raspuns duhovnicesc "luptand" cot la cot si umar la umar cu fratii din celelalte neamuri crestine, fie ca sunt sarbi sau greci, bulgari, rusi sau georgieni.  Da, trebuie sa ne cunoastem unii pe altii, sa invatam uni de la altii.

Marturisesc ca vietile sfintilor georgieni m-au impresionat intr-un chip deosebit.  In inima mea si-au facut loc alaturi de sfintii din pustia egipteana, de cei din Sfantul Munte al Athosului si de cei din minunata gradina stareteasca a Optinei.  Nadajduiesc ca cititorii vor intelege marturisirea mea ca o invitatie la a-i cunoaste pe acesti eroi ai lui Hristos...

Editorul