Biserica Ortodoxa a pastrat intacta o bogatie imensa in domeniul liturgicii si al gandirii patristice, dar totodata si in cel al artei sacre.  Se stie ca cinstirea icoanelor ocupa in Biserica Ortodoxa un loc foarte important.  Si asta pentru ca icoana nu este o simpla imagine, nici un obiect decorativ, nici macar o ilustrare a Sfintei Scripturi.  Ea este ceva mai mult: un echivalent al mesajului evanghelic, un obiect de cult, care face parte integranta din viata liturgica.  Asa se explica importanta pe care Biserica o atribuie imaginii; nu oricarei reprezentari, ci imaginii specifice - pe care ea insasi a elaborat-o in decursul istoriei sale, in lupta impotriva paganismului si a ereziilor - imaginii pe care a platit-o cu sangele unui mare numar de martiri si marturisitori in timpul perioadei iconoclaste, adica icoanei ortodoxe.

In adancurile fiecarei fiinte umane exista o nepotolita sete dupa Dumnezeu.  Aceasta este o forta interioara, o dorinta sau o nazuinta sfanta, care ne poate scoate din starea de apatie a vietii noastre cotidiene si ne poate inalta pana la un nivel dureros dar sublim al existentei, marcat in egala masura de tristete si de bucurie.  Tristete, deoarece stim foarte bine ca dorinta noastra nu va fi niciodata pe deplin satisfacuta in decursul acestei vieti, ca obiectul ei ne va ramane mereu de neatins.  Cu toate acestea, este o "tristete plina de bucurie", intrucat obiectul dupa care tanjim se descopera a fi o Persoana: Cel care ne aduce la fiinta, ne invita sa-I cautam chipul si ne cuprinde in imbratisarea Sa, revarsandu-Si neincetat asupra noastra indurarea, mila si dragostea.

Aceasta carte ne aminteste astazi, intr-o lume stapanita parca mai mult ca oricand de patimi si griji de tot felul, adevarul fundamental ca singura cale a implinirii vocatiei umane ramane despatimirea, care inseamna paza mintii, dobandirea duhului neagonisirii, renuntarea la viata lumeasca si la atractiile ei.

Asadar, cartea Parintelui Georges Florovsky se constituie intr-un indreptar duhovnicesc pentru omul aflat in cautarea lui Dumnuzeu, un indreptar important mai ales prin faptul ca precizeaza limpede sensul nevointelor ascetice ale crestinului: dobandirea bucuriei celei adevarate.

Aducerea aminte de moarte apare ca un prim har; Sfantul Isaac Sirul spunea: "cel care a inteles cu adevarat ca exista un capat al vietii acesteia este in stare sa puna capat greselilor sale".  Astfel, omul devine constient; mintea si inima incep sa se intoarca spre Dumnezeu.  Iar cartea lui Olivier Clement istoriseste aventura fiului risipitor care se intoarce la Tatal sau.

Biserica a pastrat in memorie amintirea unei imagini a Mantuitorului nefacuta de mana: achiropiita sau Sfanta Mahrama, numita si mandylion.  In anii din urma au aparut o serie de texte care contin informatii contradictorii referitoare la Sfanta Mahrama.  Insemnatatea subiectului ne obliga sa cercetam diversele scenarii si sa vedem daca s-a pastrat pana in vremea noastra panza de in pe care Hristos Si-a intiparit dumnezeiescul chip.

Aceasta carte a lui Olivier Clement este una profetica.  Dupa ce mai intai cerceteaza cauzele si consecintele secularizarii, precum si starea actuala a Bisericii, celebrul teolog ortodox de la Paris incearca sa desluseasca parcursul viitor al Bisericii precum si rolul crestinilor in Biserica viitorului.

ObosiÈ›i de atata vorbarie, plictisiti de un limbaj caruia nu-i mai corespunde nimic din viata reala, sau dezgustati pur si simplu de un discurs pretins crestin, dar care nu este decat expresia "unei ideologii bavarde si moraliste", "o formă sentimentala de umanitarism contemporan", crestinii ar mai putea fi sensibilizati, insufletiti, spune Olivier Clement, prin arta, prin frumusete.

Arta pe care o propune Olivier Clement este, desigur, arta liturgica, iar frumusetea despre care vorbeste este aceea a chipului transfigurat, a lumii indumnezeite.  Intr-un cuvant, este frumusetea care straluceste pe chipul "desavarsit prin suferinta" al Mantuitorului Iisus Hristos.

Fericiti acei oameni care adorm si care se trezesc intru rugaciune; care in mijlocul tuturor lucrarilor lor nu se despart de ea, comoara a vietii lor fiind Hristos Domnul!
Sfantul Teofan Zavoratul

Rugaciunea este arma vestita, vistierie nesecata, bogatie nepieritoare, liman impotriva furtunilor vietii… Rugaciunea este radacina, izvorul si maica nenumaratelor bunatati si virtuti, daruite noua de Cel Preainalt.
Sfantul Ioan Gura de Aur

Aceasta carte aduna, ca intr‑un minunat buchet plin de mireasma duhovniceasca, sfaturi folositoare ale Sfintilor Parinti despre taina cea fara de seaman a rugaciunii, alcatuind un pretios indrumar de nevointa pentru crestinul ­zilelor noastre care e dornic sa strabata fara de primejdie marea acestei vieti spre aflarea limanului mantuirii si al vietii vesnice.

Aceasta carte va invita intr-o calatorie captivanta prin labirinturile incurcate ale relatiilor dintre Barbat si Femeie. Este cea de-a doua carte a preotului Andrei Lorgus si a doamnei psiholog Olga Krasnikova pe tema psihologiei familiei. Ea trateaza relatiile care se pot transforma in casnicie, vorbeste despre pregatirea pentru viata in doi, precum si despre stereotipurile denaturate ale barbatiei si feminitatii, care impiedica relatia de iubire autentica. Cartea reprezinta o totalizare a muncii comune de doisprezece ani a autorilor, fiind un rezultat al numarului imens de cursuri si seminarii de psihologie crestina a familiei, precum si rodul unei vaste experiente in consultarea oamenilor cu probleme in familie.

(lipsa text)

  Un ucenic care il vede pe Staretul sau ca pe un instrument indumnezeit sau ca pe un chip prin care Dumnezeu Se transmite pe Sine Insusi poate sa ia atata Dumnezeu cat nu s-a asteptat niciodata Staretul. Fara indoiala, Staretul nu poate sa fie o simpla teava prin care Dumnezeu trece pur si simplu si Se transmite. Dumnezeu trece prin fiinta lui, prin duhul lui, prin sufletul lui, prin inima lui, prin plamanii lui, stricati sau nu. Intr-un anume fel, se transmite insasi fiinta Staretului.

"- Eu sunt un È›ăran cu stare de aici, din FereÈ™ti. M-am căsătorit È™i am lucrat în atrelierul meu de tâmplărie, ca Sfântul Iosif. Colea, este È™i o mică fierărie. Ca Moise care a descoperit în rugul arzând numele dumnezeiesc, stau cât e ziulica de mare lângă burduful de piele care scoate foc. VedeÈ›i?
- Și de ce se umflă balonul ăsta, măi tătăică? Mă laÈ™i acum È™i pe mine să apăs aÈ™a cum faci tu? se rugă frumos Vasile al MăndiÈ›ei.
- Ei, burduful are niÈ™te pliuri care se strâng È™i se desfac dacă apăs cu piciorul pe stinghia de jos. Aerul merge către vatră, apoi trece prin flacără tot ce vreau eu să încălzesc È™i să bat cu barosul ista, sau tot ce nu se potriveÈ™te cu sfinÈ›enia. Când nu sunteÈ›i cuminÈ›i, o să vă pun pe nicovală, să vă modelez puÈ›in.
- Cu lucrurile din suport ne modelezi puÈ›in? Întrebă cu naivitate Vasilică.
- Da! Răspunse Ion spre hazul tuturor, cu instrumentele din rastel. UitaÈ›i: fierăstrău, tocilă, baros. Lucrez cu ele ferecăturile pentru icoanele de lemn din biserică.
- Și cine este mama din tablă care È›in copilul în braÈ›e, tătăică? mai adăugă Vasile.
- Nu cunoÈ™ti pe Maica Domnului la care te rogi, mai căpcăune?! Tabla modelată face ca pictura să nu se strice, să È›ină mai mult. Asta-i bună! Auzi, mama de tablă."

(Fragment din povestea "Băutura suitoare spre viaÈ›a veÈ™nică")

Datoriile preotilor compuse din Cuvantul lui Dumnezeu, din Canoanele Sinoadelor si de la Invatatorii Bisericii.

Traducere din slavono-ruseste de Constantin Mavrula