Acest Acatist ne indeamna sa fim uniti prin tainice legaturi de iubire cu cei ce au incheiat strabaterea cailor lumesti prin jertfa suprema. Sa cerem ajutor eroilor si martirilor nostri sa ne invete taina rabdarii, pentru ca atunci cand vom fi chemati sa depunem propria noastra marturie sa nu sovaim, sa fim hotarati si puternici, ca sa fim biruitori in duh, asa cum au fost ei. 

Din cuprins: 
Canoanele Sfintilor Apostoli 
Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431) 
Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon 
Sinodul Trulan (692).. 

(lipsa text)

(lipsa text)

Tot ce ni se intampla este pentru ca noi sa ne trezim mai mult, sa ne formam duhovniceste mai mult... O suferinta nu si-a atins scopul "terapeutic" daca n-ai iesit cu un folos duhovnicesc din ea... 

Cartea de faţă reprezintă o culegere de poveţe ale multor sfinţi vechi şi noi, învăţători ai întregii lumi şi stareţi cu viaţă îngerească, din care poate primi mare folos orice creştin, dar mai ales începătorul ce vrea să înţeleagă limpede, dintr-o sursă sigură, temeiurile mântuitoare ale vieţii creştine. De la cei trei mari ierarhi din vechime până la Serafim din Sarov, Teofan Zăvorâtul şi stareţii de la Optina, ea aşterne o cărare nerătăcită spre mântuire, alcătuită din înţelepciunea a două mii de ani de trăire şi nevoinţă adevărate, deschide înaintea cititorilor o şcoală a Ortodoxiei unde fiecare va găsi, negreşit, ceva spre folosul său.

Daca cineva si-ar indrepta putin atentia spre aceasta cumpana a placerii- durerii cercetand, lucrurile pentru a vedea cum stau, ii vor rasari in minte cu putere cateva intebari, care cer un raspuns imediat.
Iata cateva dintre ele:
Ce este placerea si ce este durerea?
Care sunt radacinile lor?
Care este semnificata lor pentru existenta?
De ce lucrurile stau asa si nu altfel?
Cum se explica aparitia lor simultana, dar contradictorie, in desfasurarea existentei?
De ce nu poate prima (placerea) sa o desfiintezepe cea de-a doua (durearea), incat trecerea vremelnica a omului prin lumea aceasta sa nu fie definita in primul rand de "durere intristare si suspin"?

Cine va putea da un raspuns responsabil la toate astea, in asa fel incat sa fie si acceptat si capabil de a fi trait?

Carte ortodoxa pentru copii. Carte pentru suflet, educatie religioasa. Carte bilingvă, în limbile romana si engleza, însoţită de CD-ul cu piesa de teatru de papusi.

Pentru noi, parintii, este fireasca dorinta de a vedea in copil oglindirea ideilor noastre, a ceea ce ne este drag si poate chiar a ceea ce noi insine nu am reusit sa transpunem in viata. Adesea suntem nevoiti sa ne privim cu tristete si sa remarcam cat suntem de departe de ideal. Acest lucru regretabil nu trebuie totusi sa ne opreasca in nazuinta de a le oferi maximum copiilor nostri. Daca nu suntem in stare sa infruntam in anumite aspecte nedesavarsirea noastra sau intelegem ca o facem mult mai lent decat ne-am dori, nu inseamna ca pruncii nostri vor face altfel. Copilul percepe exemplul parintesc, insa noi nadajduim si la cresterea trasaturilor pozitive in el. Daca nu am realizat ceva, dar nazuim inainte, putem nadajdui ca micutul va face un pas in fata parintilor sai. Daca nu prea stim sa ne rugam, avem nadejdea ca aceasta arta i se va da copilului mult mai usor. Nu suntem intotdeauna credinciosi lui Dumnezeu si ne dorim ca pruncii nostri sa aiba multe reusite in aceasta privinta: sa aiba mai multa incredintare lui Dumnezeu, sa-I fie mai credinciosi. Asa si trebuie sa fie.

Iubite cititorule!

Cartea pe care o ai in fata sta gata sa iti puna inainte saptezeci si cinci de picuri de intelepciune. Culesi din experienta multor ge­ne­ratii (si in primul rand din cea a sfintilor Bisericii lui Hristos), acesti picuri bineinmiresmati te vor putea insenina cand esti po­­somorat, imbarbata cand esti des­­curajat, indruma cand te simti pier­dut, iti vor scurta cu folos apasatoarele rastimpuri de plic­tiseala si la vreme de rascruce poate ca tocmai ei iti vor aduce gandul bun care te va face sa iei hotararea bine­cuvantata de Dumnezeu, ca viata ta sa mearga pe fagasul dorit de El.

După părerea mea, Sfântul Nicolae Velimirovici este ultimul mare proroc al creÈ™tinătăÈ›ii È™i dacă noi nu vom da ascultare sfaturilor È™i avertismentelor sale, vom avea soarta pe care o are poporul sârb, în această fărâmiÈ›are în care se află acum. Pentru că ceea ce spune acest sfânt poporului sârb este valabil pentru toate popoarele ortodoxe. Atunci când nu se mai mărturiseÈ™te credinÈ›a È™i nu este cine să apere valorile credinÈ›ei, acea credinÈ›ă este moartă, după cum moartă va fi È™i soarta acelui popor.

Arhimandrit Iustin Pârvu

Prima editie a cartii a aparut in 2007 cu titlul Prin fereastra temnitei