O intalnire cu Parintele Craciun era un fel de revelatie, pentru dragostea pe care o putea radia acest slujitor al lui Dumnezeu, de o verticalitate rara, dar si cu multa exigenta, demn si plin de credinta.

PS Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei

Fie ca aceste pagini sa provoace intrebarile care nasc raspunsurile adevarate, cele implinite in Dumnezeu.  Iar spatiul acesta al maidanului sa fie, cu adevarat, un spatiu al intervalului din care se cresc parghiile intalnirii cu Dumnezeu pentru inca multe generatii de acum inainte.

Romeo Petrasciuc

Exista un timp cand trebuie sa traiesti, si un timp cand trebuie sa depui marturie pentru ce traiesti, spunea candva unul din marii ganditori.  Parintele Arsenie Boca, intr-o anumita vreme si intr-un anumit ceas al chemarii, a dat, intr-adevar, marturire despre felul in care trebuie sa iti traiesti atat viata, cat, mai ales, moartea.

Fie ca jertfa si pilda vietuirii sale sa ne fie leac si merinde pe Calea catre Vesnicie, adica biruinta deplina asupra mortii.

Pogoratoare din neamul lui David, om de teatru si de televiziune, Monica Fermo Il intalneste pe Hristos, iar aceasta intalnire ii va schimba definitiv cursul vietii.

La 32 de ani, prin Taina Sfantului Botez, Monica Fermo (acum monahia Ecaterina) si-L "revendica" pe Hristos, virtutea cardinala care ii va calauzi apoi devenirile catre nordul adevaratei ajungeri.  In urma convertirii, al numai cativa ani, intra in viata monahala, reintorcandu-se intre granitele fizice ale statului Israel.

Aceasta carte e una a cuvantului rostit, a dimensiunii dialogale, infiripata pe parcursul a zece convorbiri.  Lumea fascinanta a teatrului romanesc, experienta Tarii Sfinte, agresivitatea mass-media, pacatele lumii moderne... toate acestea le puteti gasi in aceste "Metanii de dor".

Romeo Petrasciuc

(lipsa text)

Aceasta carte se vrea, in primul rand, o marturie-reper a unor adevaruri, a unor trairi de echipa care, coagulate, dau fizionomia unei personalitati duhovnicesti cu totul providentiale: Parintele Arsenie Boca.

Toti cei cuprinsi in aceasta carte - oameni care i-au fost apropiati si care l-au cautat cu vreme si fara de vreme - se recunosc pe sine doar in masura in care isi revendica dependenta de Dumnezeu prin acest "Sfant al Ardealului", in fapt, al intregului Neam romanesc. De aceea, istorisirile lor au vocatia unor apoftegme-crucix, ce cheama la recurs de sens, de valorizare.

Aceasta icoana facatoare de minuni a Sfantului Mucenic Efrem cel Nou, venita din Grecia si care izvoraste neincetat mir, in chip minunat, este un dar al lui Dumnezeu pentru neamul nostru, ca un semn al dragostei Sale pentru Romania ortodoxa, pentru cei care mai au o scanteie de credinta.  Aceasta icoana este un semn ca Dumnezeu are inca bogata mila pentru poporul roman.  Dumnezeu inca ne ocroteste, cu toata pacatosenia noastra.

Dumnezeu este prezent prin harul Sau, pe care l-a revarsat peste aceasta icoana.  Sfantul Efrem i-a iubit atat de mult pe cei care se aflau in boli si necazuri, incat nu mai cauta ale sale, ci doar pe cele ale aproapelui.  Pentru ca dovada adevaratei iubiri se arata daca il indreptam pe aproapele spre folosul sufletesc si trupesc.

De‑a lungul vietii pamantesti, oricine s‑a ciocnit de problema bolii si de impactul negativ pe care ea il are de obicei in viata noastra si in viata celor care ne sunt apropiati.  Medicul, psihologul si teologul rus Konstantin Zorin, binecunoscut deja cititorilor romani, ne ofera o noua carte de sinteza intre traditia biblico‑patristica si descoperirile stiintei, ajutandu‑i pe ortodocsii contemporani sa gsseasca echilibrul necesar in fata incercarilor bolii.  Punand in lumina dubla origine – fizica si duhovniceasca – a bolii, autorul arata totodata si mijloacele de a‑i inlatura cauzele acolo unde lucrul acesta este posibil, precum si metodele de a o valorifica duhovniceste acolo unde Dumnezeu nu ingaduie vindecarea.

Orientata spre lamurirea si rezolvarea problemelor cu care se confrunta ortodocsii in conditiile zilelor noastre, lucrarea de fata va constitui un ajutor pretios pentru oricare dintre numerosii crestini a caror viata a fost afectata de boala intr‑un fel sau altul.

Rugăciunea este convorbirea cea mai intimă a sufletului cu Dumnezeu. Pulsul vieţii duhovniceşti a omului se află tăinuit în tânguirile, sus­pinele, cererile şi slavosloviile acesteia, în mărturisirile şi în revărsările ei de mulţumire adusă Domnului. Prin rugăciune, omul intră în părtăşie cu Dumnezeu – iar aceasta nu doar în fiecare zi, ci şi în fiecare clipă –, cerându‑I ajutor binecuvântat atât în nevoile trupeşti, cât şi în cele duhovniceşti.

După cuvintele Sfântului Isaac Sirul, „rugăciunea este adăpost al celor ce caută ajutor, izvor al mântuirii, comoară a nădejdii, liman izbăvitor de furtuni, lumină a celor care se află în întuneric, sprijin al celor neputincioşi, apărătoare la vreme de ispită, săgeată împotriva vrăj­maşilor demoni”. Cine ar putea să ­descrie însă cel mai bine rugăciunea, dacă nu acela care a cunoscut‑o îndeaproape? Şi cine a cunoscut‑o mai temeinic decât cel care se roagă cu adevărat? Căci rugă­ciunea nu este un act exterior, ce ar putea fi descris doar pe baza observaÈ›iilor din afară, fiind trăire tăinuită în adâncul inimii omeneşti – iar inima este ceva nespus de adânc (v. Psalmi 63, 7).

Părtăşie adevărată cu Dumnezeu au avut sfinţii. Inimile lor s‑au topit în cele mai aprinse rugăciuni. Ei au ştiut cum trebuie să grăim cu Dumnezeu şi au scris cele mai bune îndrumări pentru rugători. De la ei ne‑au rămas şi cele mai frumoase modele de rugăciuni ortodoxe pentru felurite situaţii de viaţă – pe care şi noi putem, în chip minunat, să le folosim astăzi în rugăciunea noastră.

Cartea de faÈ›ă – ce expune experienÈ›a de rugăciune autentică a Bi­sericii Ortodoxe –, aparÈ›inând celui mai de seamă teolog bulgar con­temporan, arhimandritul Serafim Alexiev (binecunoscut cititorilor români din mai multe scrieri tălmăcite la noi în ultimele două decenii), poate fi socotită, pe drept cuvânt, un preÈ›ios îndrumar de rugăciune pentru tot creştinul.

Oare cat este de departe scena Teatrului National de portile manastirii?  Oare cum s-ar putea apropia cineva astazi, cand credinta crestina este atat de defaimata, de sfanta taina a Botezului, dupa ce a cunoscut desfatarile acestei lumi?  Oare cat de anevoioasa este calea care duce de la pacat la virtute?  Monica Fermo ne raspunde la fiecare dintre aceste intrebari, facandu-ne martori caderilor si ridicarilor de care a avut parte in viata ei.  In Sfanta Scriptura citim ca Hristos i-a spus unei fete care murise: Talita kumi - adica Fetito, scoala-te - si fata a inviat.  Acelasi Hristos a chemat-o si pe Monica Fermo la invierea din moartea duhovniceasca ce o cuprinsese.  Si ea a raspuns.  A pornit pe calea Invierii.  Despre care cartea de fata da marturie...

O intalnire cu Parintele Craciun era un fel de revelatie, pentru dragostea pe care o putea radia acest slujitor al lui Dumnezeu, de o verticalitate rara, dar si cu multa exigenta, demn si plin de credinta.

PS Gurie, Episcopul Devei si Hunedoarei