Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

O nevoie pastorală, prezentă întotdeauna în rândul credincioşilor, o găsim în întrebarea: Cum pot, părinte, să înaintez duhovniceşte şi să mă eliberez de slăbiciunile mele? De ce nu reuşesc să mă menţin în aceeaşi stare duhovnicească? 

O astfel de nevoie trebuie să fie sprijinită, dând credinciosului posibilitatea de a descoperi şi a-şi clarifica ce înseamnă cu adevărat din punct de vedere practic viaţă duhovnicească, ce răspunderi decurg din aceasta, la ce trebuie să fie atent sau ce ar fi de folos să evite. Va cunoaşte astfel adevărul, fără ascunzişuri sau jumătăţi de măsură, ajungând să-şi conştientizeze propria sărăcie duhovnicească şi să ia deciziile potrivite. 

Urmând sfaturile din această carte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge la capătul ţelului nostru: Ca Dumnezeu să devină prin rugăciune, dragostea şi dorirea noastră, El călăuzind în acest fel fiecare gând şi lucrare a noastră. 

„Discernământul celor desăvârşiţi este cunoaşterea pe care o au în ei din iluminare dumnezeiască, care prin lumina ei are puterea de a lumina pe deplin cele întunecate care există în ceilalţi. Sau, cu alte cuvinte, este în general recunoscută şi se numeşte discernământ, cunoaşterea şi înţelegerea fără greşeală a voii lui Dumnezeu în orice vreme şi orice loc şi orice împrejurare, care se pare că există doar în cei curaţi la inimă, la trup şi la gură” (Sfântul Ioan Scărarul,  Cuvânt despre discernământ).

Discernământul, care constituie obiectul acestei cărţi, este condiţia de bază a judecării corecte în orice problemă, şi cu atât mai mult este necesar pentru a da un răspuns corect în problemele duhovniceşti. Pentru dobândirea şi cultivarea discernământului duhovnicesc, de mare ajutor este studierea vieţilor şi învăţăturilor Părinţilor şi Sfinţilor Bisericii noastre, fiindcă din acestea învăţăm că Părinţii abordau cu discernământ diferite cazuri şi probleme ale vieţii duhovniceşti. Pentru a-i ajuta pe creştinii interesaţi, scriitorul a adunat în această carte foarte multe întâmplări care lămuresc corecta abordare a diferitelor chestiuni duhovniceşti.

Fie ca această carte să se dovedească un ajutor lămuritor şi folositor pentru toţi cei care se ocupă cu călăuzirea duhovnicească a semenilor lor, precum duhovnicii, părinţii, dascălii etc.

(lipsa text)

Citind scrisorile de fata, vom cunoaste inima unui zavorat, inima unui sfant care - cu grija unui parinte - incearca sa dea celor din lume sfaturi duhovnicesti.  Zavorarea Sfantului Teofan nu a insemnat o uitare a celor din lume, o lepadare de cei din lume, ci doar o lepadare de patimile lumii.  In ce masura poate ajuta acest volum?  Un lucru il stim sigur: aceasta carte a salvat viata unui om.  Un tanar rus a vrut sa se sinucida, influentat de lecturile din Nietzsche.  A plecat de acasa pe ascuns si s-a dus pe o mosie a familiei sale, pregatindu-si moartea.  Totusi o ruda de-a sa, o monahie in varsta, a trecut pe la el si i-a lasat, ca din intamplare, cartea cu scrisorile Sfantului Teofan.  Tanarul a fost atat de marcat de cele citite, incat nu numai ca a ales sa ramana in viata, ci a ales calea monahala, intrand in obstea manastirii de la Optina.  Numele lui de monah a fost Vincentiu.

Emilia, Nona si Antuza au fost cele trei mame eroine care prin viata lor s-au invrednicit de bucuria de a fi trecute in randul sfintilor. Acestea au primit cununa cea nevestejita a slavei vesnice, dar si laudele, cinstirea si recunostinta crestinilor, pentru ca familiile lor au dat multi sfinti Bisericii, „in special pe cei trei mari luminatori ai soarelui intreit al dumnezeirii”, Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur.

Taina maretiei celor trei Ierarhi se gaseste in chip marturisitor si in cele trei femei evlavioase, in mamele lor: Emilia, Nona si Antuza. Si adevarul acesta l-au propovaduit „cu propria gura” acesti ingeri pamantesti, locuitori ai cerului, si l-au consemnat in scrierile lor, ca neamurile care vor urma sa afle despre puterea mare si inaltatoare pe care o are lucratorul cel impreuna cu Dumnezeu, care se numeste MAMA. Adevarul acesta l-au marturisit si l-au repetat si altii : „in spatele unei mari personalitati se ascunde de regula o mama minunata”.

Mamele vestite ale celor trei Ierarhi au inteles marea lor misiune, si tocmai de aceea s-au nevoit, s-au ostenit si s-au daruit intr-o mare masura lucrarii materne de a-i forma pe copiii lor „in invatatura si mustrarea Domnului”, aratandu-i pe acestia invatati ai vremii si sfinti ai Bisericii. De aceea se cuvine sa urmarim jertfa lor in chip amanuntit in paginile acestei carti.

Relaţiile din afara căsătoriei în teologia ortodoxă nu constituie un studiu teologic complet şi nici nu îşi revendică titlul de lucrare ştiinţifică ci şi-a propus să ofere cititorilor o imagine şi un răspuns referitor la patima curviei, de care sunt legate toate păcatele ce ţin de relaţia erotico–trupească a oamenilor.

Aceste relaţii trupeşti complete pot avea loc fie între doi oameni necăsătoriţi, şi atunci vorbim de patima curviei, fie între persoane dintre care cel puţin una este legată prin căsătorie de o altă persoană, iar atunci vorbim de preacurvie. Există de asemenea şi relaţii trupeşti între persoane de acelaşi sex, faptă cunoscută sub numele de homosexualitate, care constituie un alt păcat de aceeaşi gravitate, dacă nu mai mare decât cele precedente.

Nădăjduim că această carte va constitui un sprijin pentru fraţii noştri, să-i facă să-şi pună întrebări şi să încerce să aprofundeze tema luată în discuţie.

Aceasta carte cuprinde istorisiri despre viata si izbanzile duhovnicesti ale cuviosilor parinti de la Lavra Pesterilor din Kiev.

Lavra Peșterilor de la Kiev a fost asemenea unei vite purtatoare de viata, ce a hranit pentru aproape o mie de ani Ortodoxia Nordului cu "ciorchinii vietii".

"Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev" contine acele fragmente de text, care s-au salvat pana astazi, despre viata si izbanzile duhovnicesti ale cuviosilor parinti ce au fost primii vietuitori ai pesterilor si despre ucenicii lor.