Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

Toate catehismele si cartile ortodoxe de invatatura definesc casatoria ca Taina a Bisericii.  La prima vedere, aceasta definitie poate parea ciudata; casatoria a fost si este practicata, in egala masura, de crestini si de necrestini, de atei, de generatii intregi de fiinte umane care nu au cunoscut niciodata sensul cuvantului taina.  Omul se naste, se casatoreste, nastre prunci si moare.  Acestea sunt legile firii pe care Dumnezeu le-a randuit si le-a binecuvantat.  Insa casatoria este evidentiata in mod deosebit in Biserica: este numita Taina insasi binecuvantarea speciala revarsata asupra barbatului si a femeii care se casatoresc.

In viaţa oricăruia dintre noi este prezentă, în mod inevitabil, şi moartea. Suntem nevoiţi să ne despărţim, de‑a lungul existenţei noastre pământeşti, de oameni apropiaţi şi dragi, şi aceste despărţiri ne pot adeseori traumatiza profund, pentru multă vreme. Lămurindu‑ne moartea şi doliul din tripla perspectivă teologică, psihologică şi culturologică, captivanta carte a părintelui Filoteu Faros, de o uimitoare erudiţie şi profunzime, ne ajută să trecem cu bine peste aceste momente grele din viaţa noastră, primind folos duhovnicesc şi nădejde în locul traumelor şi rănilor sufleteşti.
„Redactarea unui studiu care tratează despre moarte şi doliu se confruntă cu o mare dificultate, pentru că moartea şi doliul, care au fost dintotdeauna într‑o anumită măsură teme nedorite, în zilele noastre au devenit aproape intolerabile. Creştinismul nu numai că n‑a evitat, dar a şi biruit cu desăvârşire moartea, şi de aceea este şi singurul care poate şi trebuie să răspundă nevoii imperioase a unei înfruntări a morţii şi doliului, pe care civilizaţia contemporană a învăluit‑o într‑o tăcere discretă.”
Pr. Filoteu Faros

Aceasta carte are legatura cu tot ce se intampla in jurul nostru.  De ce justitia e miza suprema?  De ce o ordonanta poate declansa un razboi civil sau poate fi pretextul pentru declansarea lui?  Ma tem ca nu are cine sa raspunda.  Oricat de delicati am vrea sa fim, realitatea e una singura.  Sunt constient ca am scris o carte incomoda, dura, enervant de realista, asa cum este si Un procuror acuza. O nebuna si-a revenit in mod inexplicabil.  O suspecta de crima organizata a eludat inchisoarea in mod miraculos.  Si a inteles din ce univers al tenebrelor a scapat.

Observ ca se vorbeste frecvent de realitatea sumbra.  Dar vorbele zboara.  De aceea nici nu sunt atat de primejdioase.  Cu totul altceva este cuvantul scris.  Cuvantul scris poate deveni document, poate marca istoria.  De aici vine teama.  Ma intreb din nou: unde sunt teoreticienii dreptului, cei care ar putea emite puncte de vedere insumontabile?  Tac.  De aceea am scris aceasta carte.  Pentru ca ei care ar trebui sa lamureasca lucrurile acestea sunt marii absenti ai istoriei pe care o traim astazi.

Sergiu Ciocarlan

In carte sunt cuprinsi Sfinti, care fie se trag din Epir, fie au actionat, au mucenicit sau au adormit intr Domnul la Epir. Cand spunem Epir ne referim atat la partea greceasca a Epirului, cat si la Epirul de Nord, adica regiunea care se intinde in nord pana la raul Genousos.

Aceste volume reprezinta o idee indrazneata concretizata in timp si spatiu de o persoana minunata, plina de credinta in Dumnezeu, de dragoste si respect fata de Biserica si neamul romanesc si traditia lui cultural-spirituala,din care se adapa necontenit si care, din fericire, nu este numai o buna cunoscatoare a etnografiei si folclorului romanesc, ca cercetatoare, ci si o buna cunoscatoare a teologiei ortodoxe din care isi alimenteaza credinta si pe care isi sprijina convingerile religioase personale.

Trebuie precizat ca nu este o carte de pura specialitate teologica, ca nu cumva sa trezeasca reactii adverse in randul specialistilor sau al cunoscatorilor in domeniu, interesati numai de ortodoxia si heterodoxia credintei, ci o carte de popularizare a folclorului in randul misionarilor crestini, care atrage atentia asupra bogatiei lui inestimabile, evidentiind dimensiunea populara a crestinismului romanesc.