A plăcut Făcătorului şi Judecătorului nevoinţelor noastre să rânduiască de la început ca vremea vieţii noastre pământeşti să fie vreme pregătitoare pentru veşnicie, vreme de deprindere, vreme de luptă şi nevoinţe, vreme de război duhovnicesc, nu vreme de nelucrare, de deşertăciune şi stat ­degeaba, iar ca starea noastră nemuritoare din viitor să fie stare de răsplătire, de slavă şi de veşnică fericire sau stare de veşnică necinstire şi de chinuri cumplite pentru nelucrare, lenevie, nepăsare şi pentru păcate nenumărate. 
Dau mulţumită Domnului pentru îm­bel­şugarea cea zilnică a luminii duhovniceşti şi trupeşti – a Luminii Duhului Celui Sfânt şi a luminii soarelui; pentru îmbelşugarea aerului material curat şi a aerului imaterial al sufletului, care este Duhul Sfânt – Dumnezeu! 
Sfântul Ioan de Kronstadt 

Cartea cuprinde o selectie de texte din scrisorile Sfantului Teofan Zavoratul, cu explicatii si sfaturi despre boala si moarte. Sfantul explica motivul si intelesul bolii si mortii in lumina iubirii lui Dumnezeu.

Rugăciunea în vremea bolii 

Vă simţiţi foarte slăbită şi credeţi că vă apropiaţi de ieşirea sufletului din trup. Boala aminteşte de moarte, însă nu proroceşte ceasul ei. Totuşi, de vreme ce aţi primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit să vă pregătiţi de ea. Dat fiind că sunteţi mereu bolnavă, nu vă este greu să vă însuşiţi gândul la ieşirea din trup, după pilda Cuviosului Nicanor – şi această ieşire nu vă va lua pe neaşteptate. Fericită este pomenirea morţii; ea, împreună cu aducerea-aminte de Domnul, e temelia tare a bunei rânduieli creştineşti a duhului. 
Vă plângeţi de dumneavoastră înşivă că vă rugaţi prost şi nu vă ţineţi de nevoinţe. În această privinţă vă lămureşte Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis: „Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare.“ Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! 
Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă... Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţă (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. 
Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc – Apollo, mi se pare... Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor, şi străinilor, de asemenea: „Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim... Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul... al nostru este raiul, a noastră este împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi...“ 

În tratarea Sfântului Ioan Gură de Aur, patimile È™i virtuÈ›ile nu sunt simple instrumente retorice.  ÎnÈ›elese terapeutic, ca boală È™i sănătate, stricăciune È™i nemurire, ele reprezintă coordonate ce definesc traiectoria noastră prin această viaţă È™i punctul ei final din cea viitoare.  De cele mai multe ori ne dorim sănătatea virtuÈ›ii doar atunci când ne confruntăm cu manifestările evidente ale îmbolnăvirii fiinÈ›ei noastre.  Abia atunci înÈ›elegem tragismul condiţiei noastre de oameni căzuÈ›i È™i adevărul că Hristos este singurul dătător nemincinos al sănătăÈ›ii È™i nemuririi. 
Din imensa operă a unuia dintre cei mai mari îndrumători duhovniceÈ™ti ai tuturor timpurilor, lucrarea de faÈ›ă sintetizează o sumă de repere practice, uÈ™or de înÈ›eles È™i însuÈ™it pentru omul contemporan. 

Traducere din limba rusa de Adrian Tanasescu-Vlas 

Într-un colţ de rai din împrejurimile Kievului, numit Teofania de către mitropolitul de obârşie românească Gavriil Bănulescu, s-a nevoit unul dintre marii Cuvioşi ai Ucrainei secolului al XIX-lea. Cuviosul Bonifatie, pe care Biserica Rusă se pregăteşte să-l proslăvească în ceata Sfinţilor, a fost părintele săracilor Kievului, care îşi găseau la el întotdeauna mângâierea şi adăpostul. 
Din inima plină de dragoste dumnezeiască a acestui ascet a cărui teologie era izvorâtă nu din cărţi, ci din multa iubire pentru Dumnezeu şi făptura Lui, vă aducem, prin cartea de faţă, o comoară de sfaturi şi învăţături despre bucuria de a fi ortodox. 

Traducere din limba engleza de Anca Popescu 

Natura icoanei nu poate fi înteleasa cu ajutorul criticii de arta, dar nici cu ajutorul sentimentalismului. Formele sale se întemeiaza pe întelepciunea cuprinsa în textele teologice si liturgice ale Bisericii Ortodoxe rasaritene si sunt strâns legate de experienta vietii contemplative. Lucrarea de fata este prima de acest gen care ofera o introducere serioasa în contextul spiritual al acestei arte. 
Prin introducerea lui Uspensky în cadrul sensului si limbajului icoanelor ne împartasim într-un mod uimitor de conceptiile spirituale ale Bisericii Ortodoxe fara de a caror cunoastere nu putem întelege deloc lumea icoanei. 

Omul trebuie neapărat să se teamă de abaterea la stânga, adică spre amăgirile păcatului, şi de cea la dreapta, adică spre nevoinţele din cale-afară de aspre, şi să nu cadă în trufie; el trebuie să meargă pe calea împărătească, adică pe calea vieţii cu măsură, a nevoinţei cu măsură. Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă o pildă potrivită: „Când povara drepţilor e prea grea, corabia lor se cufundă, iar când povara lor este cu măsură, corabia pluteşte cu bine. Cu adevărat, viaţa noastră seamănă cu plutirea unei corăbii, lumea – cu o mare, trupul – cu o corabie; sufletul este în trup ca un om în corabie, iar faptele sunt ca o încărcătură. Dacă corabia este goală, se porneşte vântul şi ea se răstoarnă în scurtă vreme. Dacă este împovărată peste măsură, este aproape de înec chiar şi atunci când nu sunt valuri şi nu e vânt – iar dacă se pornesc valurile şi vântul, se va cufunda fără întârziere. Doar încărcând cu măsură corabia vei putea pluti fără de necazuri, se va cufunda fără întârziere”. 
La fel să gândeşti şi cu privire la nevoinţe. Dacă n-ai nimic din faptele cele bune, te vei răsturna în noianul ispitelor. Dacă vei începe să ridici povară mai presus de puterile tale, curând te vor strivi istovirea sau trufia. Dacă te vei osteni şi te vei ­nevoi însă după putere, vei rămâne slobod de nenorociri. 
Să ştii: calea împărătească înseamnă nevoinţe cu măsură, viaţă cu măsură şi conştiinţă curată. Astfel, câte puţin, din virtute în virtute, vei urca la Cer ca pe o scară şi vei ajunge în Rai.
Sfântul Dimitrie al Rostovului 

Iubirea fata de aproapele este o cerinta a legii morale naturale, dar si a legii morale pozitive, primindu-si in legea morala a Noului Testament desavarsirea cea mai inalta.  Iubirea naturala fata de aproapele se intemeiaza pe aceeasi natura si descendenta fizica a tuturor oamenilor, la care se adauga tendinta fireasca pentru viata sociala si ajutor reciproc.  Crestinismul primeste si desavarseste aceasta fundamentare, cerand sa-l iubim pe aproapele si pentru faptul ca toti suntem chemati - prin jertfa Fiului lui Dumnezeu - la aceeasi comunitate de viata vesnica si fericita cu Dumnezeu, adica sa-l iubim si pentru Dumnezeu.

Arhiepiscopia Râmnicului, prin Centrul de studii BrâncoveneÈ™ti de la Mănăstirea Hurezi, a organizat în zilele de 17 È™i 18 septembrie 2016, la Mănăstirea Cozia, un simpozion internaÈ›ional, în colaborare cu Arhiepiscopia Tomisului, Academia Oamenilor de ȘtiinÈ›ă din România, Academia NaÈ›ională de ȘtiinÈ›ă a Georgiei, Centrul de Studii şi Cercetări Religioase şi Juridico-Canonice al celor Trei Religii Monoteiste (mozaică, creÈ™tină È™i islamică) - afiliat FacultăÈ›ii de Teologie din cadrul UniversităÈ›ii Ovidius din ConstanÈ›a, Universitatea din Silesia - Katowice (Polonia) etc.

Lucrările acestui simpozion, intitulat sugestiv Sfântul Antim Ivireanul – Cultura È™i spiritualitatea europeană È™i caucaziană de la sfârÈ™itul secolului al XVII-lea È™i începutul secolului al XVIII-lea, au fost coordonate de către Părintele Prof. Univ. Dr. Nicolae Dură de la Facultatea de Teologie din cadrul UniversităÈ›ii Ovidius din ConstanÈ›a, Doctor Honoris Causa al Universitatăţii de Stat „Ivane Javakhishvili” din Tbilisi (Georgia), bun cunoscător al culturii şi spiritualităţii georgiene.

Volumul de faţă cuprinde doar o parte din studiile prezentate la această manifestare academică. Suntem convinÈ™i că lucrarea noastră oferă informaÈ›ii inedite despre personalitatea È™i lucrarea Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, Mitropolitul Èšării RomâneÈ™ti, deschizând noi perspective pentru studiile viitoare.

Inconjurat de prea multe griji, mereu in criza de timp, cu sanatatea subreda si cu programul dat peste cap, parca nu mai ai putere nici sa rezolvi obligatiile personale.  Dar, inevitabil, afli despre o mare nedreptate care se petrece in jurul tau: avortul.  Te gandesti cu tristete ca foarte multi copii nu se mai pot bucura de frumosul dar dat noua de Dumnezeu: VIATA.  Nu se pot bucura de razele soarelui, de privirea calda a mamei, de joaca prin zapada pufoasa, de zambetul gingas al unei persoane dragi, nu au dreptul la iubire, fericire, libertate, la viata...

Pentru orice creştin ortodox, mănăstirile din Muntele Athos sunt nu doar obiective de pelerinaj, oaze de spiritualitate, care astâmpără setea sufletească a celor atraşi de viaţa monahală autentică, ci şi centrul de excelenţă a monahismului ortodox. 
La Editura Doxologia, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a apărut lucrarea „Vieţile celor care au zidit mănăstirile athonite”, o traducere din limba engleză. Vieţile ctitorilor sunt prezentate în ordin cronologic, începând cu Sfântul Atanasie al Trapezuntului († 1004) şi terminând cu Sfântul Simeon al Noii Tesalii († sec. XVI). Pentru iubitorii de carte de spiritualitate ortodoxă, lucrarea aceasta este o mângâiere sufletească, ce alină pe căutătorii de aur duhovnicesc. Cartea prezintă atât vieţile, cât şi minunile pe care părinţii îmbunătăţiţi ai Athosului le-au săvârşit în timpul vieţii şi după moarte. „Vieţile celor care au zidit mănăstirile athonite” are o bibliografie bogată şi două sute de note bibliografice, ceea ce demonstrează că nu este doar o lucrare aghiografică de popularizare a credinţei, ci una de specialitate, care poate fi citită de orice creştin iubitor al credinţei creştine autentice. Paginile cărţii sunt pline de istorie, de fapte minunate şi de vieţi sfinte, repere pentru omul contemporan care doreşte să fie urmaş al sfinţilor în lumea aceasta şi părtaş alături de ei în Împărăţia lui Dumnezeu.

Manastirea Optina - binefacatorul Granar de Viata!  Milostiv este Dumnezeu, ca ne-a dat in viata pamanteasca Cerul pe pamant - Manastirea Optina.  Aceasta manastire este cu adevarat o oaza duhovniceasca: din toate colturile Rusiei vin in numar mare pelerini, oameni de toate categoriile sociale, gasesc aici indrumare duhovniceasca si pornind pe drumul pocaintei, dobandesc bucuria reala a vietii, cea bazata pe invatatura Domnului Hristos, nu cea iluzorie.

Aici este prezent harul lui Dumnezeu.  Pelerinii pleaca de la Optina, pastrand in sufletele lor atat frumusetea locului, cat mai ales frumusetea duhovniceasca a acestei manastiri. Aceste impresii binecuvantate sporesc tainic, in inima sensibila credinta in Dumnezeu.

Oamenii veneau in numar mare la stareti, cautand adevarul lui Dumnezeu, cuvinte imbucuratoare si de imbarbatare, alinare in necazuri, vindecare de toate neputintele lor sufletesti si trupesti.  Iar Bunul Dumnezeu sporea puterea si darurile staretilor si mii de oameni se salvau in preajma lor, primind fiecare dupa credinta lui.  La fel era si in schitul Manastirii Optina sau la hibarca Cuviosului Ambrozie.