Cine ar putea ramane impasibil atunci cand ar afla groaznicele chinuri, suferintele inimaginabile indurate pentru Hristos de ei, oameni simpli precum noi? Au fost cu siguranta si caderi, dar multimea biruitorilor stiuti si nestiuti au deschis portile raiului. Avandu-le chipul in fata ochilor nostri duhovnicesti ne intrebam: in ce masura viata noastra se aseamana cu a unuia dintre ei? cat am facut sau facem din ceea ce am putea face? Sunt intrebari simpple ce nasc in noi semnele strigarii.

Aceasta carte s-a ivit de la sine, izvorand din sufletul scriitorului, la putin timp dupa adormirea Batranului Porfirie.  Fara a avea pretentia unei expuneri sistematice a celor scrise, cartea a fost bine primita de toti credinciosii crestini, care au vazut in scriitor doar un alt crestin, la fel de simplu ca si ei, care le vorbeste in limbajul de zi cu zi despre toate lucrurile cele minunate si despre toate invataturile pe care si le aminteste din discutiile cu Parintele Porfirie.

Scopul acestei carti nu este aducerea unor laude Parintelui Porfirie, ci acela de a-i indemna pe toti sa-L iubeasca pe Hristos, Care este Totul, asa cum insusi parintele spunea.  Daca fie si un singur suflet se va folosi de aceasta carte, atunci este indreptatita osteneala celor ce au inlesnit aparitia sa.

Educatia copiilor este obligatia primordiala a parintilor.  Parintii care au esuat in educarea copiilor lor sunt socotiti, de obicei, ratati in toate.  Daca ei si-au pus viata in slujba extinderii afacerilor si a inmultirii banilor si averilor, facandu-se magnati si bogatasi, dar n-au miscat nici un deget pentru educarea elementara a copiilor lor, atunci inseamna ca nu numai ca nu le-au oferit nimic acestora, dar s-au mai si luptat si ostenit sa-i faca lenesi, neispraviti si infractori!  si stiti de ce?  Pentru ca banul, cand intra pe mana unor oameni decazuti, face rau atat celor ce il au, cat si celor care sunt lipsiti de el.  Deoarece primii - cei care-l au - profita de ultimii - cei care nu-l au - dupa bunul lor plac.

Din cuprins:

Icoane facatoare de minuni
Medic neplatit
Aparitii binefacatoare
Ocrotire si ajutor

Cuviosul Isaia Pustnicul a vietuit in veacul al cincilea, in pustia schetica din Egipt si in pustia din Gaza Palestinei.  Este cunoscut ca un mare Parinte duhovnicesc, plin de intelepciune si dreapta socoteala; de aceea a fost numit "Inteleptul intre intelepti".  Cele treizeci de cuvinte catre monahi care ne-au ramas de la dansul, sunt izvorate dintr-o adanca traire duhovniceasca si reprezinta adevarata traditie a Parintilor pustiei.  El insusi spune ucenicilor sai ca: nu intelege sa-i invete altceva, decat ceea ce a auzit si vazut la batranii sai Parinti duhovnicesti(Cele 27 de capete despre paza mintii, pe care le avem in Filocalia, vol I, reprezinta un mic extras din Asketiconul Avvei Isaia).

Exista in invataturile lui Dorotei un mare optimism.  Marele vrajmas a fost biruit prin moartea lui Hristos.  Deci il putem birui si noi.  Raul, demonii, n-au putere prea mare de existenta si deci nici de lucrare, decat atata cat le concedem noi.  Ei sunt tari numai prin amagiri, prin inscenari.  Intarirea constiintei de sine, a sensibilitatii noastre spirituale, ne scapa din mrejele inconsistente ale patimilor, ale demonilor.  Patimile lucreaza prin gandurile noastre, mai bine zis prin strambarea lor.  Dar ele sunt constructii ajutate de noi prin neatentie.  Atentia noastra le poate risipi usor, reinsanatosindu-ne.  Ele au sprijin intr-o vointa inselata si inselatoare a noastra.  Socotim ca prin aceasta vointa ne slujim interesele proprii cand de fapt ne deservim fiinta noastra.  E o vointa amagitoare, care e intarita de o pretentie, de pretentia ca avem dreptate cand urmarim interesele noastre egoiste care in scurta vreme se dovedesc contrarii noua.

Acesta este aspectul principal al invataturilor: o simplicitate naturala, o spontaneitate care nu se mai gaseste in nici o alta scriere duhovniceasca din epoca parintilor; ele nu sunt scrieri, sunt cuvinte vii ale unui mare povatuitor duhovnicesc.

Pr. Dumitru Staniloae

Invatatura de credinta ortodoxa pe intelesul copiilor

Intelepciunea duhovniceasca este darul sfinteniei; ea este daruita, ca o cununa, numai celui ce traieste in unire vie cu Dumnezeu si a carui viata este virtuoasa, cu adevarat crestina, traita in rugaciune, iubire si osteneala pentru Dumnezeu.

Tot materialul care a intrat in alcatuirea acestei carti este luat din ultimele jurnale ale dreptului parinte Ioan de Kronstadt si din cuvantarile rostite in anii 1905-1906 si va fi interesant si ziditor pentru vremurile de acum.

Dorind să publice o carte despre viaÈ›a Domnului nostru Iisus Hristos, care să sporească credinÈ›a È™i dragostea copiilor pentru Mântuitorul, directorul unei cunoscute edituri americane a venit cu ideea unui premiu de 1.000 dolari pentru cel mai bun manuscris. Scrierea trebuia să nu se mărginească la o simplă naraÈ›iune, ci să fie o istorisire care împletind trăirile personajelor, legătura ucenicilor cu ÎnvăÈ›ătorul lor, împrejurările vremii È™i învăÈ›ăturile mesianice, să È›ină întru totul seama de adevărurile Sfintei Scripturi.

Titus, tovarăÈ™ al crucii a fost ales din mai bine de 350 manuscrise È™i a avut de îndată succes, ajungând în cele din urmă la tiraje de peste două milioane exemplare. Cartea a fost tradusă în peste 19 limbi È™i e socotită una dintre cele mai bune cărÈ›i ale secolului XX, bucurându-se de mare apreciere până în ziua de astăzi. 

Îmbinând într-un mod fericit ficÈ›iunea cu realitatea, povestea se întreÈ›ese în jurul vieÈ›ii mai multor personaje contemporane cu Mesia. Punându-ne înainte un întreg alai de pericope evanghelice, autoarea ne furnizează totodată È™i o sumedenie de amănunte (inedite) legate de vieÈ›uirea zilnică a oamenilor de atunci, trezindu-ne simÈ›ământul că È™i noi suntem martori ai tămăduirilor săvârÈ™ite de Hristos, ai propovăduirii Sale, ai pătimirii È™i Răstignirii Sale pe Cruce, precum È™i ai Învierii Lui 
celei de a treia zi. 

Scrisă simplu, pe înÈ›elesul tuturor, această carte se adresează atât copiilor È™i tinerilor, cât È™i celor mari, fiindu-ne tuturor de mare ajutor în înÈ›elegerea mai adâncă a Sfintei Evanghelii. 

Creatorul lumii universale si al fiecaruia dintre noi este vrednic a fi laudat pururea de glasuri cuvioase, pentru dragostea Lui cea mare si nemarginita fata de lume si mai ales fata de noi oamenii.

Precum lauda si slavoslovia este cea mai placuta lui Dumnezeu si mai de folos fapta decat toate faptele oamenilor, si se cuvine nu numai noi, zidirile cele cuvantatoare, ci si cele necuvantatoare si nesimtitoare, sa laude si sa slaveasca pe Dumnezeu, dupa cum zice David:"Toate stelele si lumina, soarele, luna, muntii, lemnele, pasarile si celelalte zidiri..."tot asa, cea mai urata fapta si cea mai rea faradelege si mai infricosata decat toate faradelegile si asemenea diavolului, este hula, pe care cuteaza a o zice mai mult diavolii, decat oamenii.

Desteapta-te din somnul acestui uracios si groaznic pacat, crestine, si te va lumina Hristos. Lupta-te din rasputeri ca sa scapi din ghearele Satanei, care te tine legat cu lanturile acestui groaznic pacat. Cand vezi ca nu reusesti, roaga-te fierbinte lui Dumnezeu, cere Bisericii si altor crestini ca sa se roage pentru dezrobirea ta, si asa Dumnezeu iti va ajuta si te vei salva.

Cuprins:

Rugăciune
Îngeraşul
Doamne, Doamne, Ceresc Tată
când îngerii sărută
Rugăciunea dimineţii
Rugăciunea serii
La intrarea în clasă
La ieşirea din clasă
Ce minune mare!
Fetiţa şi floricica
Nu face rău!
Maică Preacurată
Dumnezeu ne iubeşte pe toţi

Tinta noastra trebuie sa fie: cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui (v. Mt. 6, 33), adica implinirea poruncilor lui Dumnezeu, Care ne curateste de patimi si ne daruieste odihna si nadejdea mantuirii din negraita iubire de oameni dum­ne­zeiasca, nu din faptele noastre, deoarece chiar daca am savarsi toate cele poruncite noua, trebuie sa ne socotim slugi netrebnice (v. Lc. 17, 10). Si atata timp cat ne aflam inca in patimi, trebuie neaparat sa ne oste­nim pentru a smulge din inima noastra neghinele.

Nu trebuie sa nazuim insa spre a ajunge in scurta vreme la nepatimire si la odihna: pentru aceasta este nevoie de vreme, de oste­neala si de ajutorul lui Dumnezeu. Tot ce se dobandeste in scurta vreme piere degraba.

Nu te trandavi si nu te tulbura, ci incre­din­teaza-te voii lui Dumnezeu.

Sfantul Macarie de la Optina

Cartea de fata reprezinta editia a doua a antologiei Sfaturi pentru mireni, aparuta pentru prima data in 2011.