Asa cum fiecare dintre noi isi urmeaza drumul sau si se confrunta cu propriile dureri si amaraciuni, exemplele martirilor ne amintesc mai intai de toate ca micile noastre lupte nu sunt nimic in comparatie cu marile lor razboaie.  Cu ajutorul martirilor invatam cum sa facem fata si cum sa iesim biruitori in fata "calailor" nostri, fie ca acestia sunt boli sau neajunsuri, saracie, abuzuri sau ispite de tot felul.  Prin exemplul lor, ni se arata ca singura Bucurie, singura Nadejde, singurul Curaj, singura Putere, singura Pace, singurul Adevar, singura Iubire este Hristos Domnul si Mantuitorul Nostru.  El nu ne paraseste niciodata, asa cum nu Si-a parasit niciodata mucenicii.  Desi luptele mucenicilor le-a adus moartea pamanteasca, noi, ca si copii ai lui Dumnezeu, recunoastem biruinta lor.  Ei au dobandit viata vesnica prin aceea ca au ramas puternici in credinta, si prin suferinta lor au intors multe suflete catre Hristos, adaugand Bisericii Sale mladite noi care continua sa dea roade de-a lungul veacurilor.

O carte pentru cititorii tineri si pentru cititorii mai putin tineri.  O carte din care cititorii mai tineri sa afle cateva franturi dintr-o perioada neagra din istoria acestui neam.  O carte din care cititorii mai putin tineri sa-si aduca aminte de cei care au avut puterea de a pune credinta mai presus decat propria viata.  Celor care s-au jertfit in numele credintei, un gand pios de aducere aminte.

Dragi copii,va intrebati cine ar putea ascunde o comoara in Rai?  Vom afla in urmatoarea povestire din viata Sfantului Filaret cel Milostiv!

Razele soarelui patrund prin fereastra, mangaindu-mi pleoapele cu caldura lor.  Este dimineata.  Deschid ochii si privesc la blandul glob galben – stralucitor cum imi zambeste si imi invaluie corpul cu o caldura minunata.

Aceasta minune din viata mea se intampla zilnic.  Asa incep eu ziua, primind sarutul si binecuvantarea soarelui.

Dumnezeu ne zambeste prin aceste raze, aratandu-ne ca bunatatea, bucuria, speranta, zambetul, toate sunt esenta vietii si vin din simplitatea fiecaruia dintre noi.

Dumnezeu ne ofera din darurile Sale, pentru ca noi, la randul nostru, sa le oferim aproapelui.  Este ca atunci cand zambesti intr-o oglinda si, inapoi, primesti acelasi zambet.

Este minunea din viata mea, pe care vreau sa o daruiesc tuturor.  Ea poate sa fie si minunea voastra.  Inca o zi, inca un zambet! Trebuie doar sa pretuiesti ceea ce primesti si apoi sa daruiesti.

Giulia S.,10 ani, Miercurea Ciuc, Harghita

Mă bucur că exist, că trăiesc şi că pot face ceea ce-mi place. Oare acest lucru nu este o minune?
Pentru mine tot ceea ce mă înconjoară È™i tot ceea ce se întâmplă în jurul meu este o minune. Eu nu pot face soarele să răsară, păsările să cânte, apele să curgă È™i stelele să sclipească. Nimic din toate acestea È™i multe altele nu le pot face. Nimic nu pot fără Dumnezeu. „Nihil sine Deo!” Nebun este cel ce se încrede prea mult în sine, care crede că poate ceva fără Dumnezeu. Și mai nebun este cel ce crede că Dumnezeu nu există, cel ce condiÈ›ionează existenÈ›a lui Dumnezeu de minuni. „Dacă mi s-ar întâmpla o minune, aÈ™ crede È™i eu în Dumnezeu.” Cel ce gândeÈ™te astfel nu È›ine cont că însăÈ™i existenÈ›a sa în lume este o minune.
Ce mărturii despre minuni mai avem nevoie, când tot ceea ce ne înconjoară este o mare minune? Mă bucur că sunt o minune din minunea acestei vieÈ›i. Mă bucur de tot ceea ce există È™i se întâmplă.

Briana Cristina Z., 11 ani, Târgu MureÈ™

Schitul "Sf. Dimitrie - Lacu" Sf. Munte Athos

„Fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii aceia din casa cărora nu lipseşte icoana Maicii Domnului şi au candelă la icoana ei, şi citesc în fiecare zi măcar un acatist sau un paraclis al Maicii Domnului. Căci printr-însa s-a înnoit neamul omenesc şi ea este Împărăteasa tuturor îngerilor şi a tuturor sfinţilor şi Maica noastră a tuturor popoarelor pământului şi a tot sufletul necăjit şi întristat care o cheamă în ajutor.”
Arhimandrit Cleopa Ilie

Stareţul (duhovnicul, n.n) este cel ce găzduieşte în sufletul său şi îmbrăţişează cu voinţa lui propriul tău suflet şi voinţa ta. Din clipa când şi-a ales un stareţ, omul renunţă la propria sa voinţă, încredinţându-i-se lui cu cea mai deplină supunere şi cu o totală uitare de sine. Acela care-şi pecetluieşte astfel soarta acceptă de bunăvoie această austeră ucenicie, în speranţa ca la capătul unor îndelungate străduinţe va ajunge să se învingă pe sine şi să se domine atât de perfect, încât după o viaţă întreagă de ascultare să poată dobândi, în sfârşit, deplina libertate, descătuşându-se de propriul său eu, ca nu cumva să împărtăşească soarta celor care-şi încheie viaţa fără a reuşi să se regăsească pe sine.

Popularitatea acestei carti in randul cititorilor, aprecierile deosebite si tirajul mare reflecta o tendinta importanta in societatea actuala - aspiratia omului catre spiritualitate, Dumnezeu si Biserica.  Aceasta denota faptul ca oamenii au revenit la tema vietii religioase si a relatiei omului cu Dumnezeu, intelegand ca o anumita perioada de timp aceasta lume spirituala le-a fost interzisa.  Imbucurator este faptul ca istorisirile parintelui despre dragostea fata de aproapele, providenta lui Dumnezeu, vesnicie, a drumului greu de strabatut spre Dumnezeu si-au gasit ecou in inimile cititorilor, aflati la diferite grade de religiozitate.  Semnificativ este ca aprecierea acestei carti a reunit un numar mare de experti, printre care renumiti oameni de cultura, actori de teatru si cinema si jurnalisti.

Aceasta carte este o declaratie de dragoste pentru aproapele.  Mesajul care se ragaseste in cele mai multe povesti este ca trebuie sa ii iubim pe ceilalti cu o iubire jertfelnica.  E o carte care se adreseaza nu doar copiilor, se adreseaza tuturor inimilor tinere, aratandu-le ca iubirea adevarata este binecuvantata de Dumnezeu...

Autorul