Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

(lipsa text)

Mantuitorul ne invata ca dobandim bucuria Lui daca suntem credinciosi peste putinul pe care ni l-a dat. Iar a fi credincios inseamna a lucra cu acest putin dat fiecaruia, cu toata bogatia de har pe care Domnul ne-o ofera gratuit in Biserica Lui. 
Acest volum este un indemn la privirea si trairea vietii in lumina acestui crez despre om si despre rostul lui in lume. 

Reeditarea volumului de versuri alese din scrierile Sf. Ioan de la Neamt (Hozevitul).

Aceasta carte trateaza cuprinzator si amanuntit problema patimilor si a vindecarii lor din dubla perspectiva a mostenirii patristice si a achizitiilor psiholo­­giei contemporane.  Apartinand colectivului So­cietatii psihologilor ortodocsi „Sfantul Teofan Zavoratul” din Sankt Petersburg, ea cuprinde lamuriri de care cei ce se straduiesc sa ajunga la mantuire in conditiile lumii contemporane au nevoie pentru a intelege mecanismele patimase si a le combate cu succes in viata de zi cu zi.

Lucrarea acestui grup de psihologi an­co­rati in traditia Bisericii ne ajuta sa in­telegem scrierile ascetice ale Parintilor dintr-o per­spec­tiva potrivita realitatilor moderne si va oferi un sprijin de nepretuit oricui doreste sa ajunga, cu ajutorul lui Dumnezeu, la vindecarea neputintelor sale sufletesti.

…Bradul se afla deja de mult pe podea. Bătrâna-doică desfăcea pachetele, scoţând din ele franzele gustoase, covrigei împletiţi, brânză, carne, ouă. Apoi a împodobit bradul cu lumănâri şi dulciuri. Copiii tot nu puteau a crede ochilor. Ei admirau „îngerul”. Şi tăceau fără a se mişca.
„Îngerul Crăciunului” a sosit, le-a adus copiilor brad, dulciuri, bucurie şi a dispărut ca o vedenie strălucitoare…
Câte minuni se petrec în noaptea de Crăciun! Serioja auzea acest lucru şi se minuna ori de câte ori mama îi citea poveşti de Crăciun. Toate începeau cu tristeţe, dar se sfârşeau astfel încât ai fi vrut să plângi de bucurie.

Daca miracolul poate fi definit ca un eveniment ce reprezinta o abatere de la legile statistice, o contrazicere a legilor naturii si care scapa astfel intelegerii rationale, din punct de vedere religios este dovada puterii divine asupra firescului sau o derogare de la regulile fixate de divinitatea insasi.  Pornind de aici, autorul aduce si alte interpretari, mai nuantate, ale unor cercetatori ai fenomenului, dar mai ales pe baza propriei experiente ori considerente particulare ale diferitilor subiecti.  Din aceste unghiuri, miracolul este prezentat in diverse forme de receptare si de traire, pe anumite paliere sau modalitati.  Se remarca un plan popular si altul urban, unul teologic si altul etnofolcloric, evidentiindu-se ca marturie, personala sau colectiva, si in cele din urma ca o viziune populara, pe de o parte, si dogmatica, pe de alta.  De altfel, orice miracol este perceput subiectiv, in functie de capacitatile de transpunere ale fiecarui subiect si de predispozitia si disponibilitatea spre supranatural si sacru.

Pr. Prof. Univ. Dr. Nicu Octavian

Un pelerinaj in Tara Sfanta nu este doar o intoarcere cu mai bine de 2000 de ani in timp pentru a calatori prin locurile unde S-a nascut, a trait, a invatat, a patimit, S-a rastignit si a inviat Mantuitorul Hristos, ci este o permanenta intalnire cu Dumnezeu Cuvantul, in fiecare clipa a existentei noastre.

Toate locurile care marturisesc despre prezenta Fiului lui Dumnezeu aici, pe pamantul Tarii Sfinte sunt speciale; doua dintre acestea insa insumeaza intreaga esenta a crestinismului: Betleemul, locul nasterii Pruncului Iisus si Sfantul Mormant, locul datator de viata din care a rasarit speranta invierii, bucuria stramosilor, biruinta deplina asupra mortii si a diavolului.

Dacă noi, la nivel personal sau comun, nu vom învăţa să trăim duhovniceşte din revelaţiile tainice care ne sunt oferite permanent în Liturghie, ci vom rămâne numai la nivelul de trăire sufletesc, însăşi Liturghia va fi pentru noi neînţeleasă, în mare parte. Adesea ni se pare că „duhovnicesc” înseamnă o stare sufletească extrem de înaltă, sublimă şi apropiată de Dumnezeu. În realitate, din lectura rugăciunilor şi din analiza icoanelor sfinţilor, vedem cu claritate că există o ruptură între aceste două sfere. Există o limită între nivelul sufletesc şi un cu totul alt nivel, cel al duhului, unde Dumnezeu lucrează într-un cu totul alt mod.

Bineînţeles, tot ceea ce se întâmplă în om se reflectă de asemenea şi în sfera sa sufletească, şi în cea trupească. Ceea ce se întâmplă în duh, nu reprezintă ceva sufletesc, oricât de înalt ar fi, ci este împărtăşire de ceva care depăşeşte caracterul creat. Din acest punct de vedere, experienţa ascetică, aşa cum o înţelege Ortodoxia, comportă un caracter specific. 

Liturghia ca stăpânire a lui Dumnezeu asupra acestei lumi prin noi trebuie să continue în afara bisericii. Împărtăşiţi fiind, intrăm în lume îmbrăcaţi cu puterea lui Hristos, pentru ca să smulgem lumea aceasta din mâinile stăpânitorului acestei lumi, pentru a aduce lumea aceasta în dar şi jertfă şi prinos lui Hristos; pentru ca lumea aceasta să iasă din categoria timpului şi să intre în categoria veşniciei. Liturghia este neterminată. Noi ieşim din biserică cu pace, pentru a continua Taina Liturghiei în afara bisericii, sfinţind tot ceea ce constituie lumea noastră şi făcând-o parte a Împărăţiei cerurilor. 

Dumnezeule Atotputernice, Cela ce cu mila Ta pe toate le zidesti spre mantuirea neamului omenesc, cerceteaza‑l pe robul Tau (N), care cheama numele lui Hristos, vindeca‑l de toata boala trupeasca si slobozeste‑l de pacat si de ispitirile pacatoase, de orice necazuri, si indeparteaza de la robul Tau toata asuprirea vrajmaseasca. Ridica‑l pe el din patul pacatului si il asaza in Sfanta Ta Biserica – sanatos cu trupul si cu sufletul –, ca sa slaveasca impreuna cu toti oamenii, prin fapte bune, numele lui ­Hristos. Ca Tie slava inaltam, impreuna si celui fara de inceput al Tau Fiu si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.

Amin.