(lipsa text)

Bucurie aduce sufletelor dreptcredinciosilor si aceasta culegere de cantari, ritmuri din bataia inimii Bisericii, care este Duhul Sfant, suflari de viata invioratoare si de crez crestin marturisitoare.  Aceasta publicatie urmeaza unor ani fructuosi de punere in practica a melosului si etosului bizantin, si reprezinta o ofranda inchinata Ocrotitoarei Moldovei, Sfanta Cuvioasa Parascheva, cea mult folositoare.  Expresie asadar a unei experiente doxologice de exceptie, aceasta lucrare sa ne fie chemare si indemnare spre inchinaciune adusa Dumnezeului Celui minunat intru sfintii Sai.

Cartea Teoria È™i practica muzicii bisericeÈ™ti a profesorului Georgios Konstantinou reprezintă o lucrare de o importanÈ›ă deosebită care pune la dispoziÈ›ia tuturor celor interesaÈ›i de cântarea bisericească de tradiÈ›ie bizantină o sinteză realizată pe baza celor mai valoroase teoreticoane ale muzicii psaltice, cum ar fi cel al reformatorului Hrisant de Madyt sau cel al renumitului teoretician, bizantinolog È™i etnomuzicolog contemporan, Simon Karas.

Lucrarea Vocile Bizanţului a fost concepută iniţial la cererea publicului francez, doritor de a afla mai multe despre lumea muzicii Sfinţilor Părinţi ai Bisericii de Răsărit şi, în acelaşi timp, doritor de a „răsfoi” câteva din preţioasele amintiri ale profesorului, interpretului cercetătorului dar şi călătorului şi culegătorului de tradiţie muzicală vie, Lykourgos Angelopoulos.  Contine 1 CD audio - imnuri bizantine interpretate de Corul Bizantin Grec.

Cartea parintelui Andreas cauta sa devina pricina pentru viata impreuna cu Hristos, iar nu o ascundere sentimentala in nepasarea si lipsa de faptuire a alegerilor noastre.  Aprinde scanteia ce trebuie sa devina lumina launtrica a Sfantului Duh.  Creeaza premisele pentru a ne deschide existenta vietii de comuniune cu Hristos si cu trupul Bisericii Lui.

Cuviosul Siluan (Simeon Ivanovici Antonov) s-a născut în 1866 într-o familie modestă de ţărani ruşi, alcătuită – pe lângă părinţi – din cinci băieţi şi două fete. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credinţă, blândeţe şi de multă înţelepciune, îi este primul model în viaţa sa lăuntrică. Încă de mic copil, Simeon şi-a pus în gând – avea doar patru ani – ca atunci „când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul”. Auzind mai apoi de viaţa sfântă şi minunile săvârşite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan) tânărul Simeon şi-a dat seama că „dacă există Sfinţi, înseamnă că Dumnezeu e cu noi şi n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc”. De îndată ce şi-a dat seama că a găsit credinţa – împlinise 19 ani – Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, simte o prefacere interioară şi atracţia pentru viaţa monahală. Tatăl său este însă categoric: „Fă-ţi mai întâi serviciul militar, apoi eşti liber să te duci”. Această stare excepţională a durat trei luni, după care l-a părăsit. Tânărul Simeon, viguros şi chipeş, începe să ducă o viaţă asemenea celorlalţi tineri
de vârsta lui; o viaţă departe de sfinţenia fiorului divin care îl cercetase. Dotat cu o fire robustă şi cu excepţională forţă fizică, trece prin multe ispite ale tinereţii; într-o zi loveşte pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta de-abia rămâne în viaţă. În vâltoarea acestei vieţi de păcat, prima chemare la viaţa monahală începe să se stingă. Într-o zi, însă, este trezit dintr-un coşmar de glasul blând al Maicii Domnului, care înrâurează sufletul său tulburat. Până la sfârşitul vieţii, Cuviosul Siluan i-a mulţumit Preasfintei Fecioare pentru că a binevoit să-l ridice din căderea sa.

Pretuiti Sfanta Spovedanie!  Prin Spovedanie se salveaza familia, prin Spovedanie se scot sufletele din iad inainte de a ajunge acolo, prin Spovedanie ne impacam cu Dumnezeu inainte de a merge in fata Judecatorului, prin Spovedanie reinviem din nou, prin Spovedanie capatam dor de viata, prin Spovedanie ne da noua Dumnezeu bucurie in viata.  De spovedanie depinde mantuirea noastra sau osanda noastra!

(Parintele Ioanichie Balan)

Pazirea mintii, supravegherea mintii, trezvia, atentia, lucrarea mintii, rugaciunea mintii, toate acestea sunt felurite denumiri ale uneia si aceleiasi nevointe sufletesti, sub feluritele ei aspecte.  Nevointa sufleteasca se preface, la vremea ei, in duhovniceasca. Nevointa duhovniceasca este tot sufleteasca, dar umbrita deja de harul lui Dumnezeu.  Aceasta nevointa sufleteasca sau duhovniceasca Parintii o definesc astfel: „Luarea aminte a inimii este linistirea cea neincetata despre tot gandul, intru care pre Hristos Iisus, pre Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, nelipsit numai pre Dansul rasuflandu-L si chemandu-L, si cu barbatie impreuna cu El impotriva vrajmasilor ostasindu-se; si singur Lui se marturiseste, Celui ce are putere a ierta pacatele”.

Mai simplu spus, prin lucrarea launtrica, lucrarea mintii, a sufletului, rugaciunea mintii, trezvie, pazirea si supravegherea mintii, atentie se denumeste unul si acelasi lucru: deprinderea atenta, cu evlavie a Rugaciunii lui Iisus.

Harul ce izvoraste din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vietii Biserica si lumii a izbucnit raniri de cucernicie, revarsind asupra noastra apa pocaintei.  Ci, imbatindu‑ne cu cuvintele tale, parinte Efrem, roaga‑te lui Hristos Dumnezeul nostru sa mintuiasca sufletele noastre!

Troparul Sfîntului Efrem Sirul