(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

Cartea este o surpriză plăcută pentru iubitorii de literatură religioasă, întrucât conţine o selecţie din opera unui autor creştin fascinat de libertate, de frumos, de Absolut, cunoscut în societatea literară românească încă din perioada interbelică şi elogiat de criticii vremii. 

  Vasile Militaru s-a născut la 19/21 septembrie 1886 în localitatea Dobreni-Câmpurelu, jud. Ilfov, şi a început să scrie de la vârsta de 15 ani, debutând publicistic în 1904 la revista „Literatură şi artă română”. Primul volum de poezii – „Strop de rouă” – l-a publicat în 1919, fiind urmat de alte volume care au reunit, în special, „cugetările în versuri” publicate în ziarul Universul între anii 1927-1930. Poezia lui Vasile Militaru satirizează demagogia, servilismul, ipocrizia etc.; însă de o importanţă capitală este opera sa religioasă. Un prim volum de poezii remarcat este Psaltirea în versuri (1933), premiat de Academia Română, dar opera sa de căpătâi rămâne Divina Zidire, la care a lucrat peste 25 de ani (1926-1955). 
  Comunismul nu l-a „uitat” nici pe el în tăvălugul său nimicitor de talente... Întrucât a refuzat să se conformeze principiilor ideologice ale timpului, Vasile Militaru a fost arestat şi a primit o pedeapsă totală de nu mai puţin de 32 de ani de închisoare şi 10 ani de degradare civică pentru „crimă contra uneltirii sociale”. De asemenea, Securitatea i-a confiscat averea şi i-a incendiat manuscrisele. Vasile Militaru, poet creştin şi mărturisitor al credinţei, a murit la 8 iulie 1959, în detenţie la penitenciarul de la Ocnele Mari. 
  Prezentul volum, care poate fi privit ca un omagiu adus acestui poet, căzut într-o nedreaptă uitare, a apărut prin grija domnului profesor universitar emerit N. Barbu, cu sprijinul pr. dr. Anton Despinescu şi a pr. dr. Ştefan Lupu. Acesta este un prim volum care reuneşte trei cicluri de poezii – Psalmii Vieţii fără Moarte, Şoaptele Îngerilor şi Poemele nemuririi –, păstrate până în prezent în manuscris de N. Barbu. În Cuvântul explicativ, N. Barbu prezintă odiseea acestor manuscrise pe care autorul le-a lăsat amicului său din Bucureşti Alexandru Caţichi, totodată rudă a lui N. Barbu. Manuscrisele au fost păstrate în aşteptarea unor vremuri mai bune, care aveau în cele din urmă să răsară şi peste pământul românesc. 
  Putem observa că mai multe poezii au fost scrise chiar în anii ’50, când iarna comunistă era deja instalată. Autorul parcă sfidează cutezător timpurile, fiind încrezător în adevăratul Stăpân al istoriei. Poezia lui Vasile Militaru este o strigare vibrantă după dumnezeire, un plânset pios, nemângâiat după Tatăl ceresc. Deşi era conştient de riscurile evidente la care se expunea, numai moartea a putut frânge glasul inimii sale; acel glas care dorea să cânte frumuseţea celui care se ştie iubit de Dumnezeu. 
  Această nouă apariţie editorială a Editurii Sapientia este o invitaţie caldă de a intra în intimitatea spirituală a acestui poet, aruncat într-un con explicabil de umbră, dar care a realizat o adevărată operă de răspândire a mesajului evanghelic şi care şi-a câştigat un loc de frunte în galeria poeţilor creştini români.

A. Dumitrescu

  Hrana duhovniceasca este o carte cu cele mai minunate si umilincioase cugetari care suie pe om cu sufletul la cer.
Scrisa in versuri de Ieroschimonahul Ioan Iacob, care a sihastrit la Schitul Sfintei Ana din Manastirea Hozeva, in pustiul Iordanului.  Cartea cuprinde doua parti:
Partea I poezie
Partea II scrisori, culegeri din Sfintii Parinti, traduceri si alcatuiri proprii despre virtuti si patimi, toate cu un continut moral si dogmatic.
Hrana duhovniceasca carte cu vedenii infricosatoare si scrieri minunate care ajuta sufletului sa scape de la moarte.

Aceasta carte a fost tiparita in amintirea minunii facute de Mantuitorul Iisus Hristos cu fiul vaduvei din Nain, pentru a completa imprejurarile care au produs-o si pentru imbogatirea cunostintelor celor dornici.

Sfaturi ale Sfintilor Parinti despre lupta cu diavolii

Pline de caldura si omenie, aceste istorisiri venite din inima blanda a Rusiei lui Serafim de Sarov si a nenumaratilor mucenici vor hrani cu dragoste sufletele copiilor, vor odihni cu gingasie sufletele ostenite si impovarate ale parintilor, vor insenina fruntile brazdate de vreme ale bunicilor.

Personalitatea Parintelui Arsenie este uriasa.  Mostenirea sfintiei sale este pe masura.  Influenta duhovniceasca a parintelui Arsenie este unica...

Il vad ca un sfant intre sfinti, inainte lui Iisus Hristos.  Il vad pe parintele Arsenie ca fiind astazi mana lui Hristos intinsa neamului romanesc ca altui Petru care se scufunda in valuri.

Episcopul Daniil

Apostol micLecturile biblice din cadrul Sfintei Liturghii reprezintă miezul şi elementul cel mai vechi, constitutiv, al primei părţi a acesteia, numite Liturghia catehumenilor sau Liturghia cuvântului. Dacă lecturile veterotestamentare din Lege şi Profeţi au dispărut din Liturghiile ritului bizantin aproape cu totul (cu excepţia Liturghiilor unite cu Vecernia), cele noutestamentare au locul lor indelebil în cadrul celebrării euharistice, fiind precedate de versete sugestive din Psalmi (numite Prochimene şi Aliluiare). De aceea, Apostolul este o carte absolut necesară săvârşirii Dumnezeieştii Liturghii şi a majorităţii slujbelor ortodoxe. El cuprinde cărţile Noului Testament în afară de Evanghelii şi Apocalipsă. Numele consacrat îi dezvăluie conţinutul, format din scrieri apostolice, care cuprind viaţa, activitatea şi învăţăturile Apostolilor Mântuitorului. Cum această colecţie se deschide cu Faptele Apostolilor, numite în limba greacă Praxeis, întreaga carte s-a mai numit în vechime, la noi, şi Praxiu sau Praxapostolos. În Biserica Ortodoxă Română, începând din secolul al XVII-lea, textul scripturistic a fost împărţit în pericope, spre o mai uşoară întrebuinţare, iar cuprinsul a fost organizat după modelul Sfintei Evanghelii, conţinând întâi pericopele din lectura cursivă (începând cu Faptele Apostolilor şi terminând cu Epistola către Evrei, adică de la Paşti la Sâmbăta cea Mare), continuând cu pericopele numite ale Minologhionului (specifice fiecărui praznic şi Sfânt mai important, aşezate pe lunile şi zilele anului bisericesc), şi încheind cu cele necesare la diverse Sfinte Taine şi ierurgii. […]Ediţia de faţă a Apostolului este una îmbunătăţită, corectată şi completată. Textul a fost confruntat cu ultima ediţie a Sfintei Scripturi (2008), dar s-au ţinut seama şi de diortosiri anterioare, realizate de marii noştri liturgişti: pr. prof. Petre Vintilescu şi pr. prof. Ene Branişte. Au fost consultate şi ediţii româneşti mai vechi, precum cea reprezentativă de la Neamţ, din anul 1851, realizată pe baza textului diortosit de Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul. De asemenea, a fost folosit Tipicul Mare (Iaşi, 1816), precum şi ultima ediţie greacă a Apostolului (Atena, 2007). Împărţirea noii ediţii urmează îndeaproape cuprinsul ultimei ediţii a Evangheliei (2012), astfel încât fiecărei pericope apostolice îi corespunde o pericopă din Evanghelie. Totodată, s-a reintrodus capitolul cu pericope de obşte, necesar pentru cinstirea Sfinţilor care nu au pericopă proprie sau nu au încă slujbe alcătuite, deşi sunt cinstiţi local. S-a acordat o grijă sporită identificării, corectării şi completării versetelor din Psalmi care constituie Prochimenele şi Aliluiarele, pentru ca ele să exprime cât mai deplin semnificaţiile fiecărei sărbă tori sau zile liturgice, în conformitate cu vechile lecţionarii şi tipice ortodoxe. Aceste versete pot constitui temeiuri pentru predica zilei, chemată să aibă în vedere şi textele scripturistice din Apostol. De asemenea, ediţia de faţă beneficiază şi de o ţinută grafică superioară, fiind împodobită cu icoane şi frontispicii policrome.Preafericitul Părinte Patriarh Daniel

Sfinţii Cosma şi Damian erau fraţi, de neam din Asia, având tată păgân şi mamă creştină, anume Teodotia. Aceasta, după moartea bărbatului ei, a trăit în văduvie, având vreme liberă şi fără piedici şi a slujit cu sârguinÈ›ă lui Hristos, închinându-È™i toată viaţa lui Dumnezeu. Ea s-a făcut ca văduva aceea pe care o lăuda Apostolul, când zicea că văduva cea adevărată şi singură nădăjduieşte spre Dumnezeu şi petrece în rugăciuni şi în cereri, ziua şi noaptea. Deci, precum vieţuia Teodotia, cu plăcere de Dumnezeu, aşa îi învăţa şi pe iubiţii săi fii, Cosma şi Damian, căci i-a hrănit cu bună învăţătură, în credinţa creştinească şi cu dulceaţa dumnezeieştii Scripturi, povăţuindu-i spre toată fapta bună. Iar ei, venind în vârstă desăvârÈ™ită, petrecând în legea Domnului şi deprinzându-se în viaţa cea fără de prihană, s-au făcut ca doi luminători, strălucind pe pământ cu faptele cele bune. Pentru aceasta au şi luat de la Dumnezeu darul tămăduirii, dând sănătate sufletelor şi trupurilor, vindecând tot felul de boli, tămăduind toate neputinţele şi izgonind duhurile cele viclene. Dar ajutau nu numai oamenilor, ci şi dobitoacelor şi nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, căci toate acestea le făceau nu pentru avere, adică să se îmbogăţească cu aur şi cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca să arate către El dragostea lor, prin dragostea
cea către aproapele; nici nu doreau slava omenească prin aceste tămăduiri, ci slava lui Dumnezeu. Ei tămăduiau neputinţele pentru slava numelui Domnului lor, Care le-a dăruit puterea de a tămădui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbăveau de boli, fără plată şi fără să aştepte mulţumire, împlinind porunca Celui ce a zis: În dar aţi luat, în dar să daţi. Pentru aceea au fost numiţi de cei credincioşi, doctori fără plată sau fără de arginţi. Astfel, petrecându-se viaţa lor cu bună credinţă, în pace s-au sfârÈ™it. Şi nu numai în viaţa lor, ci şi după moarte s-au preamărit prin felurite minuni, pentru care se cinstesc de Biserică.

Volum coordonat de Marius-Lucian MĂGUREANU
EdiÈ›ie îngrijită de Ciprian VOICILĂ

Sfântul Siluan ne învaÈ›ă că sfinÈ›ii cunosc durerile noastre, ale vieÈ›uitorilor de pe pământ, È™i ne sar în ajutor, prin Duhul Sfânt. Cititorul acestor relatări s-a convins de un adevăr paradoxal, cum paradoxale sunt întreaga învăÈ›ătură È™i existenÈ›ă creÈ™tină: Sfânta Xenia aude strigătul nostru de ajutor, de dincolo de mormânt. Ai probleme mari cu alcoolul sau cu alte dependenÈ›e? Cheam-o, cu nădejde, pe Sfânta Xenia. Nu va întârzia să te ajute. EÈ™ti un suflet închis în propria singurătate, ca într-o temniÈ›ă? Sfânta Xenia va face în aÈ™a fel încât o să-È›i găseÈ™ti sufletul prieten sau chiar sufletul pereche. Boala sau deznădejdea îÈ›i întunecă bucuria de a fi? Sfânta Xenia te va lua de mână, vei străbate cu ea tunelul întunecat din tine însuÈ›i È™i te va scoate la lumină. La Lumina nepieritoare a lui Hristos.