Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Atunci cand aflam intelepciunea lui Dumnezeu ne rascumparam timpul vietuirii noastre pe pamant.  Socotiți, drept aceea, cum sa umblati cu paza, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti./ Rascumparand vremea, ca zilele rele sunt, spune Sf. Pavel in Epistola sa catre Efeseni (Ef 5, 15-16).  Pentru cultura zilelor noastre timpul inseamna bani, dar pentru noi, crestinii, timpul inseamna rascumpararea vesniciei.  In fiecare zi noi incercam sa imputinam pacatul din viata noastra si sa sporim neincetat in inima noastra energia harului lui Dumnezeu, si astfel sa punem pe fiece zi a vietii noastre pecetea vesniciei.  In fiecare zi suntem chemati sa facem o sfanta negutatorie: sa schimbam viata noastra trecatoare cu viata cea vesnica de la Dumnezeu.  In fiece zi primim darul timpului si daca din cele 24 de ore ale zilei punem deoparte cateva minute, sau poate ore, pe care le dam rugaciunii, atunci acest timp pe care il daruim lui Dumnezeu din toata inima va pecetlui fiece zi a vietii noastre si in cele din urma toata viata noastra va fi adumbrita de vesnicie.  Rugaciunile noastre vor ramane vesnic inaintea lui Dumnezeu si ele vor fi mantuirea noastra.

Pe 5 septembrie 2012, in sala Teatrului Muzical „Stanislavsk si Nemirovsk – Dancenko” a avut loc desemnarea castigatorilor pentru premiul national „Cartea anului”, unul dintre cele mai valoroase premii literare acordate anual in Rusia.  La concurs au participat peste o mie de carti si serii de carti.
Dupa cum a anuntat prezentatorul, dupa o luna de zile de dezbateri si de indoieli, cei o suta de membri ai juriului au atribuit acest premiu cartii Nesfintii sfinti si alte povestiri, scrisa de arhimandritul Tihon (Sevkunov), egumenul Manastirii Intampinarii Icoanei Maicii Domnului din Vladimir.
De asemenea, la categoria „Proza anului”, a fost nominalizata castigatoare cartea Nesfintii sfinti si alte povestiri alaturi de cartile Nemtii de A. Terehov si Dansand pana la moarte de V. Popov.
La inmanarea premiului, presedintele Companiei Nationale de Stat de Televiziune si Radiodifuziune din Rusia, O. B. Dobrodev, a spus: „Sunt mandru si foarte bucuros ca am posibilitatea de a-l felicita pe parintele Tihon pentru acest premiu”.
Parintele Tihon a multumit, spunand: „Pentru mine este o bucurie neasteptata ca acestei carti, a carei tema principala este legatura tainica a omului cu Dumnezeu, i s-a atribuit o atentie si un interes deosebit din partea juriului si a cititorilor”.
Aceasta carte,lansata pe piata doar in urma cu un an, a fost, potrivit rapoartelor mass-media, cea mai bine vanduta carte din Rusia in anul 2012.  In acest scurt timp, cartea a fost retiparita de sase ori, ajungand la un tiraj de 1100000 de exemplare si fiind tradusa in engleza, greaca, sarba, romana si in alte limbi.
Volumul Nesfintii sfinti si alte povestiri, a castigat si premiul intai la concursul „Cartea Runet – 2012”.  Conform rezultatelor votului de pe site-ul Ozon.ru, utilizatorii Runet au votat la categoria „Arta literara” cel mai bun roman cartea Nesfintii sfinti si alte povestiri, scrisa de arhimandritul Tihon (Sevkunov), egumenul Manastirii Intampinarii.
Pe 28 noiembrie 2012, cartea Nesfintii sfinti si alte povestiri, a fost distinsa cu premiul pentru literatura nationala „Marea Carte.

Anghelina, Agnia sau Ghetsimana, impreuna cu Alice si Elena sunt femeile de langa noi. Femei cu duh luptator, care au depasit greutatile prin credinta si hotarare, pentru ca au considerat binele o necesitate.
Se poate ca odata sa le intalnim si noi, si poate ca vom trece pe langa ele indiferenti. Insa acum vin sa le cunoastem mai bine prin povestile lor sensibile. Ne incredinteaza viata lor descoperindu-ne inima lor si modul in care si-au lasat amprentele in familie, in grupul celor apropiati lor, in societate. 
Acestea au devenit, dupa cum spunea Sfantul Paisie Aghioritul, dospeala pe care in fiecare perioada grea Preabunul Dumnezeu o foloseste pentru a ajuta generatiile viitoare si pentru ca aceasta lume sa nu piara.

(lipsa text)

Sfintii Parinti socotesc postul printre cele dintai trude si virtuti ale crestinului. Postul, de-a lungul istoriei, a salvat chiar cetati de la pieire, intorcand mania lui Dumnezeu cea dreapta pornita asupra lor.

Ce este insa postul si cum ar trebui sa ne indeletnicim cu aceasta lucrare de temelie a mantuirii omului? Care este scopul lui? Cum sa ne pregatim pentru el si care este masura sa? Cum sa deosebim postul cel adevarat de cel inselator? Care este folosul postului si care sunt roadele sale?

La toate aceste intrebari ne raspunde in chip limpede indrumarul duhovnicesc de fata, ce cuprinde sfaturi despre post ale Sfintilor Parinti celor din vechime si ale mai multor nevoitori ai zilelor noastre. Un indrumar ce n-ar trebui sa lipseasca de la capataiul nici unui crestin de astazi care e dornic sa aiba intot­deauna la indemana aceasta arma plina de tarie, care, dupa cum ne invata Sfantul Efrem Sirul, „a inchis gura leilor, facutu-s-a maica a sanatatii, e invatator al tinerilor, podoaba a batranilor, bun insotitor pe cale in calatorii, pace in casa, straja si ocrotire a fecioriei, pricina a pocaintei”, aducand buna izbanda rugaciunilor si cererilor noastre...

Biserica este chemată să acorde o atenție deosebită familiei creștine și să apare valoarea familiei ca viață binecuvântată de Dumnezeu cu scopul dobândirii mântuirii și vieții veșnice. De aceea noi trebuie să apărăm și să cultivăm sfințenia căsătoriei, solidaritatea în familie și între familii și să le privim ca daruri de la Dumnezeu pe care trebuie să le prețuim.