Jurnalul fericirii

Creion si hartie nici gand sa fi avut la inchisoare.  As fi asadar nesincer sa incerc a sustine ca “jurnalul” acesta a fost tinut cronologic; e scris apres coup, in temeiul unor amintiri proaspete si vii.  De vreme ce nu l-am putut insera in durata, cred ca-mi este permis a-l prezenta pe sarite, asa cum, de data aceasta in mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele in acel puhoi de impresii caruia ne place a-i da numele de constiinta.  Efectul, desigur, bate inspre artificial; e un risc pe care trebuie sa-l accept.