Jertfa si inviere ROMAN

Părintele Stefanos intră în salonul spitalului. Afară aÅŸteptau cele patru femei. Două mame ÅŸi două surori. Auzeau plânsul prin uÅŸa închisă.— Am rănit-o pe Anastasia. Mi-am părăsit copilul. Am amăgit-o pe Åžtefania, pe Emanuela. Am rănit, am rănit atât de mult! plângea Iorgos. Nu merit iubirea lor. Nici mila lui Dumnezeu. Dar îmi arunc sufletul mizerabil în abisul bunătăÅ£ii Lui.— Ai venit, fiule. Te-ai întors, spuse emoÅ£ionat bătrânul preot. Treizeci de ani te-am aÅŸteptat. Åži m-am rugat. Åžtiam că vei veni!Åži-a pus patrafirul peste el.— LiniÅŸteÅŸte-te, fiul meu. Dumnezeu le-a luat pe toate pe crucea Lui. Acum eÅŸti curat. Fără pată.Strălucea. FaÅ£a i se liniÅŸtise. Lacrimi de pocăinÅ£ă îi curgeau din ochi.Singurele cuvinte care au fost schimbate în acel salon au fost „iartă-mă” ÅŸi „te iubesc”.Peste puÅ£in s-a adâncit în letargie. Pleca spre veÅŸnicie. În mângâierile copiilor lui, în iubirea lor ÅŸi a lui Dumnezeu.Buzele lui ÅŸoptiră un „iertaÅ£i-mă” adânc ÅŸi îÅŸi închise ochii. Zbură la ceruri.Era 11 mai. AceeaÅŸi zi în care plecase bunica Areti, îÅŸi aminti Anastasia.* * * L-au condus în călătoria spre lumină.Plângeau, erau îndurerate. Dar era un plâns liniÅŸtitor ÅŸi dulce. Åžtiau că plecase pocăit spre Învierea veÅŸnică…Emanuela se sprijinea între Anastasia ÅŸi mama ei.— Ne vom reîntâlni, tată!Elpida dădu din mână în semn de rămas bun.— Ne vom cunoaÅŸte în Rai, tată!Stăteau lângă crucea înfiptă în pământul proaspăt.Anastasia privi în sus. Cerul strălucea senin. I se părea că o vede iarăÅŸi pe bunica Areti zâmbindu-i.„Iar dacă a ta cunună va scoate spini, să nu-Å£i fie frică. Trăim pentru Rai. Acesta este nădejdea noastră!”Ochii i se umplură de lacrimi.Acum Iorgos lua cu el cununa ei – cununa ei de nuntă însângerată, cu câteva flori ÅŸi nenumăraÅ£i spini care au străpuns-o – ÅŸi o înălÅ£a în mâinile lui Dumnezeu.Åži Dumnezeu o va face cunună de sfinÅ£enie.Elpida, copilul Raiului, îÅŸi plecă funtea pe pieptul ei.„Am purtat cununa mea de spini, bunico. N-am refuzat-o”, ÅŸopti Anastasia, privind spre cer.Ochii i se luminară.„Pentru că trăim pentru Rai, acesta este nădejdea noastră”.