Cuviosul Zosima

Descendentul unei familii de negustori şi proprietari de pământuri, dar totodată şi oameni evlavioşi, Zosima nu s-a lăsat ademenit de bogăţii şi de viaţa desfătătoare a plăcerilor. După o scurtă rătăcire tinerească prin hăţişurile vieţii de societate, el a apucat cărarea cea strâmtă a vieţuirii monahale şi a urmat-o cu consecvenţă până la sfârşitul vieţii sale pământeşti. După ce s-a nevoit o vreme în pustiul siberian, dând ascultare voinţei dumnezeieşti, Zosima a întemeiat o mănăstire de călugăriţe. Şi după ce a fost încercat în cuptorul prigoanelor şi al strâmtorărilor, asemenea tuturor slujitorilor adevăraţi ai lui Dumnezeu, a plecat la corturile cereşti în anul 1833, anul în care a adormit şi Sfântul Serafim de Sarov, lăsând cu încredere turma sa cuvântătoare în mâinile proniei Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Preacuratei Maicii Sale, Născătoarea de Dumnezeu, Cărora Le-a slujit cu credinţă şi dragoste până la ultima sa suflare.